# Ștefania învață Claude construind o platformă de telenutriție

Plan de învățare Claude, 4 săptămâni, 2 ore pe zi (luni–vineri). Publicat la https://stefania.bgn.ro. Pregătit de Bogdan, cu Claude.

## Cum citește Claude fișierul ăsta
Fișierul e versiunea text a planului de la stefania.bgn.ro. Când Ștefania întreabă „ce vrea de la mine T17?”, răspunsul e sarcina T17 de mai jos: misiunea sau promptul, de ce funcționează, provocarea. Sarcinile de nivel 1 au promptul dat; cele de nivel 2 au spații [ÎN MAJUSCULE] pe care le scrie ea; cele de nivel 3 au o misiune și o listă de acoperit, iar promptul de referință se arată doar după ce și l-a scris pe al ei.

## Testul de pornire și probele rapide

La început, Ștefania răspunde cu da sau nu la opt întrebări. Un „da” trece sarcinile legate de subiectul acela pe proba rapidă: un lucru concret de făcut, mai scurt, care arată că știe. Dacă proba nu iese din prima, se face sarcina întreagă. Sarcinile despre proiect (fișa ideii, PRD-ul, funcțiile, auditurile, lansarea) nu au probă.

- Folosești deja Claude (sau alt asistent AI) cel puțin o dată pe săptămână, la muncă sau acasă? Dacă da, probă rapidă la: T01, T03.
- Ai făcut vreodată cu Claude un artifact: o mini-pagină sau o mini-aplicație care apare lângă conversație? Dacă da, probă rapidă la: T02, T09.
- Ai un Project în claude.ai, cu documente urcate și instrucțiuni personalizate? Dacă da, probă rapidă la: T08.
- Ai lucrat în Claude Code (tab-ul Code din aplicația Claude sau în terminal)? Dacă da, probă rapidă la: T05, T07.
- Ai cont GitHub și ai urcat acolo măcar un proiect (commit, push)? Dacă da, probă rapidă la: T19.
- Ai publicat vreodată un site pe internet (pe Vercel, Netlify sau altundeva)? Dacă da, probă rapidă la: T20, T43.
- Ai lucrat cu o bază de date sau cu un login cu Google într-un proiect al tău (Supabase, Firebase)? Dacă da, probă rapidă la: T29, T31.
- Ai chemat vreodată un API cu o cheie (de exemplu API-ul lui Claude sau al OpenAI)? Dacă da, probă rapidă la: T33.

## Săptămâna 1: Fundații: Claude, conturile, și dacă afacerea merită (Nivel 1: prompturi date)

Luni: conturile (GitHub primul, cu mesajul către Bogdan), primul artifact în prima oră, rețeta promptului pe ceva construit de tine, și platforma pe o foaie; tot luni stabilești discuțiile de joi și vineri, cu trei oameni și cu un nutriționist. Marți, saltul: Claude Code și agenții lui Bogdan pe calculatorul tău, turul echipei (ce face fiecare agent, trei probe), primul proiect cu reguli (CLAUDE.md) și puncte de salvare (git). Miercuri: Project-ul tău (un Claude cu memorie) și trackerul v1, prima ta aplicație cu memorie. Joi, afacerea pe hârtie: cu Louis, dacă merită și pentru cine, cu nivelul de dovadă la fiecare afirmație; cu Bruce, cum rezolvă alții problema și din ce trăiesc. Vineri: ce au spus oamenii, PRD-ul cu decizii numerotate și prototipul pe telefon, cu pagina de ofertă.

Livrabile: conturi Claude și GitHub · pagina de o foaie · primul artifact · Project cu bază de cunoștințe · tracker v1 · Claude Code + pachetul BGN instalate · proiect cu CLAUDE.md și git · fișa ideii v1, cu niveluri de dovadă · harta felului în care rezolvă alții problema · notițele din patru discuții · PRD v1 + prototip HTML · jurnalul săptămânii 1

### T01 · Lu · 30 min · Pregătire · Înainte de orice: conturile (GitHub, Claude) și folderul proiectului

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 15 min în loc de 30 min): Ai deja cont Claude plătit și vorbești cu el săptămânal? Atunci fă din lista de mai jos doar pașii care îți lipsesc: contul GitHub cu verificarea în doi pași, emailul către Bogdan (la bogdan@bono.ro) cu numele tău de utilizator, semnele de carte și folderul cu planul în el. Din prompt trimite doar întrebarea 3, apoi fă provocarea: nota cu „la ce ești slab” îți trebuie în T48.

Întâi, fără Claude:
- Primul lucru, înainte de orice: contul GitHub. Pe github.com → Sign up. Alege un nume de utilizator pe care l-ai pune și pe un CV (prenume-nume sau ceva apropiat) și activează verificarea în doi pași (Settings → Password and authentication). GitHub e locul unde va sta codul tău și de unde Bogdan îți dă acces la agenții lui.
- Al doilea lucru: trimite-i lui Bogdan un email la bogdan@bono.ro, cu numele tău de utilizator GitHub, și cere-i accesul la agenții lui. Scrie-i pe email, nu pe WhatsApp: invitația pleacă de acolo. Bogdan te invită la pachetul cu agenți (BGN-ro/agenti-bgn); invitația vine pe email, de la GitHub, și o accepți de acolo. Fără ea nu poți începe ziua a doua, așa că mesajul pleacă acum, nu diseară.
- Contul Claude: în Chrome, intră pe claude.ai și fă-ți cont (cel mai simplu cu „Continue with Google”). Apoi abonamentul: inițialele tale, stânga-jos → Settings → Upgrade. Pro ajunge la început; săptămânile 2–4 folosesc mult Claude Code și dacă dai de limita de folosire, Max o rezolvă. Parolele le scrii doar tu, niciodată Claude.
- Pune două semne de carte în bara Chrome: claude.ai și stefania.bgn.ro (planul ăsta).
- Fă un folder „nutri” în Documents (numele de lucru al proiectului îl alegi în T04). Tot ce descarci pentru plan și tot ce construiești stă acolo. Descarcă de pe stefania.bgn.ro fișierul „planul ca text” (linkul e în Prezentare) și pune-l în folder.

Promptul:

```
Salut. Sunt Ștefania, vreau să pornesc o afacere de nutriție la distanță, fără să fiu nutriționistă. Încep un plan de 4 săptămâni (stă la stefania.bgn.ro) în care învăț să lucrez cu tine construind ceva adevărat: platforma mea de telenutriție.

Trei întrebări ca să pornim:
1. Ce ești tu, exact, pe înțelesul meu, și care e diferența dintre tine aici, în browser, aplicația de desktop și ceva numit Claude Code? Le voi folosi pe toate trei în următoarele patru săptămâni.
2. Ce ar trebui să știu despre cum să vorbesc cu tine? Ai niște reguli de circulație?
3. Ce se întâmplă cu ce scriu aici: cine poate vedea, și o să-ți amintești mâine conversația asta?
```

De ce funcționează promptul: Observă: chiar primul mesaj respectă deja rețeta: cine ești (context), ce faci (scop), întrebări numerotate (formă). Și întrebarea 3 e pusă intenționat: „ce e privat și ce se ține minte” e prima întrebare bună de pus oricărei unelte, nu ultima.

Pune răspunsul la îndoială: Răspunsul la întrebarea 1 va fi sigur pe el și ordonat. Pune întrebarea care îl testează: „La ce ești slab? Cu ce n-ar trebui să mă încred în tine?”. Salvează răspunsul într-o notă. În retrospectiva din săptămâna 4 (T48) îl compari cu lista ta, făcută din patru săptămâni de experiență reală, și vezi care dintre voi îl cunoștea mai bine pe Claude în ziua 1.

### T02 · Lu · 15 min · Prima victorie · Victorie rapidă: primul tău artifact (15 minute)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 10 min în loc de 15 min): Fără să citești promptul nostru: scrie tu promptul pentru un card cu titlul proiectului, trei rânduri de text și un buton, și obține-l dintr-o singură încercare. Apoi compară promptul tău cu al nostru: ce a spus al nostru și al tău nu? Dacă diferența e mică, treci mai departe. Dacă al nostru era vizibil mai precis, fă și T03 întreagă, nu proba ei.

Promptul:

```
Construiește-mi un artifact HTML foarte simplu (doar HTML + CSS, fără librării) care arată un singur card mare:
- sus, mic, cu majuscule rărite: „NUTRIȚIE LA DISTANȚĂ”
- titlul „Nutri” (nume de lucru) cu font mare, gras, și un gradient de la verde (#1F7A55) la galben-lămâie (#D9C23A)
- trei rânduri de text, unul sub altul: „Un nutriționist AI, la orice oră”; „Un nutriționist om, când ai nevoie”; „Fiecare recomandare, cu sursa la vedere”
- un buton (doar de decor) pe care scrie „Vreau să încerc”
- fundal deschis, design curat și modern, fontul Inter

Fără JavaScript. Doar HTML + CSS.
```

De ce funcționează promptul: Uită-te cât de concret e promptul: texte exacte, culori exacte, structură exactă și o constrângere explicită (fără JavaScript). Fiecare detaliu pe care îl dai scoate o ghicire pe care Claude ar fi făcut-o în locul tău. Concretețea nu e pedanterie, e predictibilitate. Și nu te speria dacă promptul e plin de cuvinte pe care nu le știi încă (HTML, CSS, artifact): nu trebuie să le înțelegi ca să le FOLOSEȘTI azi. Apasă pe orice cuvânt punctat pentru ideea într-un rând, parchează restul (vezi parcarea de cuvinte în Prezentare), și miercuri le întrebi cum trebuie. În planul ăsta întâi folosești, înțelegi peste câteva zile, la program.

Pune răspunsul la îndoială: Când apare cardul, întreabă: „Ce decizii ai luat pe care eu nu le-am specificat?”. Lista pe care o primești (mărimi de font, spații, nuanțe) e o avanpremieră a ce ar fi acoperit un prompt cu adevărat complet. Apoi schimbă UN lucru („fă gradientul mai discret”) în loc să ceri de la zero. Iterarea bate repornirea.

### T03 · Lu · 30 min · Prompting · Anatomia unui prompt: desfă rețeta în bucăți

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 15 min în loc de 30 min): Scrie din cap, pe o foaie, ce trebuie să conțină un prompt complet. Apoi deschide tab-ul „Rețeta întrebărilor” și compară cu cele patru părți (context, scop, formă, constrângeri). Dacă le aveai pe toate patru, chiar cu alte nume, rulează doar punctul 3 din prompt și provocarea. Dacă îți lipsea una, fă lecția întreagă: e cea mai importantă oră a săptămânii.

Promptul:

```
Uite un prompt pe care l-am folosit mai devreme (lipesc promptul de la cardul meu, din T02). Fă trei lucruri:

1. Împarte-l în cele patru părți ale unui prompt complet: context, scop, formă, constrângeri. Arată-mi care propoziție e în care parte și ce lipsește.
2. Arată-mi ce ai fi construit dacă aș fi scris doar: „fă-mi un card pentru proiectul meu”. Enumeră cele 10 decizii mari pe care ar fi trebuit să le ghicești.
3. Rescrie promptul meu ca să fie complet, pentru cardul care va fi prima pagină a proiectului (platforma mea de telenutriție): numele platformei, o frază despre ce promite, cât costă, și butonul «Vreau să încerc».
```

De ce funcționează promptul: Asta e lecția de teorie a planului, comprimată într-o jumătate de oră: vezi rețeta aplicată pe ceva ce tocmai ai construit. Punctul 2 e cel mai important: lista deciziilor ghicite e exact ce înseamnă „prompt incomplet”. De acum, când un rezultat te dezamăgește, nu spui „greșit”, te întrebi care dintre cele patru părți lipsea. Rețeta întreagă e în tab-ul „Rețeta întrebărilor”, ține-o deschisă.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă: „Ordonează cele patru părți ale promptului meu după cât de mult a schimbat fiecare rezultatul.” Apoi decide dacă ești de acord cu ordinea. Să-l contrazici pe Claude, cu voce tare și cu un motiv, e o abilitate pe care planul ăsta ți-o va cere mereu.

### T04 · Lu · 45 min · Discovery · Proiectul tău pe o foaie: ce construim, pentru cine, numele de lucru

Promptul:

```
Vreau să scriu „pagina de o foaie” a proiectului meu, înainte să construiesc orice. Proiectul: platforma mea de telenutriție, adică un site prin care un om primește sfaturi de alimentație de la distanță: întâi de la un nutriționist AI, care răspunde doar din recomandări citite de un nutriționist om, apoi, când e nevoie, de la un nutriționist om.

Ajută-mă să scriu pagina, punându-mi întrebările pe rând (una, aștepți răspunsul, apoi următoarea), nu toate odată:
1. Pentru ce fel de om e platforma? Unul singur, descris prin situația în care e, nu prin vârstă.
2. Ce a încercat omul ăsta până acum ca să mănânce mai bine, și de ce a renunțat? Povestește un caz pe care îl cunosc, concret.
3. Ce primește de la platformă în prima săptămână, pas cu pas?
4. Cine plătește, cât și cât de des? De ce ar plăti, când sfaturile sunt gratis pe internet?
5. Ce face AI-ul și ce face doar un nutriționist om? De unde vine primul nutriționist cu care lucrez?
6. Ce NU e platforma (un tratament, o dietă-minune, un numărător de calorii)?
7. Ce trebuie să văd în patru săptămâni, în cifre, ca să merg mai departe?

Nu sunt nutriționistă: unde o întrebare cere pricepere de specialist, nu răspunde tu în locul lui și nu mă lăsa să ghicesc; scrie „de întrebat un nutriționist”.

La final, scrie pagina de o foaie (maximum 300 de cuvinte) și propune-mi 5 nume de lucru pentru proiect, cu domeniile .ro sau .com probabil libere. Spune la fiecare cifră sau fapt pe care îl aduci tu dacă e verificat sau ipoteză. Nu lua nicio decizie în locul meu: unde nu știu, scrie „de hotărât”.
```

De ce funcționează promptul: „Pune-mi întrebările pe rând” e un tipar pe care îl vei folosi tot planul: transformă un chestionar sufocant într-o discuție. „Nu lua decizii în locul meu, scrie «de hotărât»” îl oprește pe Claude să umple golurile cu presupuneri plauzibile. Iar „verificat sau ipoteză” e întrebarea nr. 8 din Rețetă, pusă dinainte. Documentul ăsta e materia primă pentru Louis, joi: cu cât e mai cinstit (mai multe „de hotărât”), cu atât Louis lucrează mai bine.

Pune răspunsul la îndoială: Alege un nume de lucru (îl poți schimba oricând) și salvează pagina în folderul tău ca „proiectul-meu-v0.md”. Apoi întreabă: „Ce întrebare ar fi trebuit să-mi pui și nu mi-ai pus-o?”. Dacă răspunsul e bun, pagina ta are o gaură: astup-o pe loc. Și o temă care nu poate aștepta: stabilește de azi, pentru joi seara și vineri dimineața, trei discuții de câte 20 de minute cu oameni care au încercat în ultimul an să mănânce altfel, și una cu un nutriționist. Ce îi întrebi afli joi; azi doar le ceri timpul.

### T05 · Ma · 45 min · Pregătire · Instalează Claude Code și pachetul BGN (agenții lui Bogdan)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 15 min în loc de 45 min): Ai deja Claude Code? Sari peste instalarea aplicației și fă doar pachetul BGN: acceptă invitația de la GitHub, trage ghidul de instalare într-o sesiune nouă, lasă-l să termine și repornește aplicația. Provocarea rămâne: întrebarea despre ce are voie Claude să facă fără să te întrebe.

Întâi, fără Claude:
- Verifică e-mailul: trebuie să ai o invitație de la GitHub pentru repo-ul BGN-ro/agenti-bgn (vine după emailul de luni cu numele tău de utilizator). Acceptă invitația. Dacă n-a venit, scrie-i lui Bogdan înainte să continui; până răspunde, poți face T08, Project-ul din claude.ai, care nu depinde de ea.
- Instalează aplicația Claude pe calculatorul tău (claude.ai/download). Deschide-o, intră cu contul tău și apasă pe tab-ul „Code”: ăsta e Claude Code. Dacă îți cere să instaleze unelte în plus, lasă-l; dacă îți cere parola calculatorului, o scrii tu.
- Descarcă de pe stefania.bgn.ro „ghidul de instalare a agenților” (linkul e în Prezentare) și pune-l în folderul tău. Pornește o sesiune nouă în tab-ul Code, în folderul tău, și trage fișierul în fereastră.
- În timpul instalării: când Claude îți dă un cod și se deschide o pagină GitHub, scrii codul acolo și apeși Authorize. Când Claude cere voie să ruleze o comandă, apeși Allow. Când spune „GATA”, închizi complet aplicația Claude și o deschizi din nou.

Promptul:

```
Instalează după fișierul ăsta. Explică-mi simplu ce faci la fiecare pas, fără termeni tehnici, și cere-mi ceva doar când chiar nu se poate altfel. Înainte să rulezi prima comandă, spune-mi în trei rânduri ce o să se întâmple și ce voi avea la final.
```

De ce funcționează promptul: Azi faci saltul de la „vorbesc cu un AI în browser” la „am un constructor pe calculatorul meu”. Claude Code lucrează în terminal, creează fișiere adevărate și rulează comenzi; pachetul BGN îi dă patru agenți (Bruce, SuperNicu, SuperBoris, Louis), regulile de lucru ale lui Bogdan și design system-ul bgn-33. Observă promptul: chiar și la o instalare ceri planul înainte (întrebarea nr. 6) și explicații în cuvinte obișnuite.

Pune răspunsul la îndoială: După repornire, scrie într-o sesiune nouă: „Ce AI VOIE să faci pe calculatorul meu fără să mă întrebi, și ce nu?”. Răspunsul ăsta e contractul vostru. Dacă ceva din el nu-ți convine, ai voie să-l schimbi în T07, în CLAUDE.md. Dacă pachetul s-a instalat (vezi turul din T06), tot restul zilei lucrezi în Claude Code, nu în browser.

### T06 · Ma · 30 min · Agenții · Turul agenților: cine e în echipa ta, ce știe fiecare și când îl chemi

Întâi, fără Claude:
- Pornește o sesiune nouă în tab-ul Code, în folderul tău. Prima întrebare, înainte de tur: „Ai primit regulile BGN la pornire și ai skill-urile louis, bruce, supernicu și superboris?”. Dacă răspunsul e „nu” la oricare, reia T05 înainte să mergi mai departe.
- Ține deschis tab-ul „Agenții” de aici: ce îți spune Claude trebuie să se potrivească cu ce scrie acolo. Unde nu se potrivește, notează și întreabă-l pe Bogdan vineri.

Promptul:

```
Tocmai am instalat pachetul BGN al lui Bogdan și vreau să-mi fac turul echipei înainte să am nevoie de ea. Sunt Ștefania, nu sunt programatoare, construiesc platforma mea de telenutriție.

1. Enumeră ce am primit prin pachet: agenți, skill-uri, reguli, design system. Pentru fiecare, un rând: ce e, în cuvinte obișnuite.
2. Pentru fiecare dintre Louis, Bruce, SuperNicu și SuperBoris: ce treabă duce de la cap la coadă, în ce moment al unui proiect îl chem, cum îl pornesc (comanda exactă), ce îmi va cere mie și ce îmi dă la final. Dă-mi câte un exemplu concret pe proiectul meu, nu pe unul generic.
3. Regulile BGN: alege trei care schimbă vizibil felul în care lucrezi cu mine de acum și spune-mi ce voi observa diferit.
4. Pe care dintre agenți NU ar trebui să-l folosesc săptămâna asta și de ce.

Apoi trei probe, pe rând, cu „gata” de la mine între ele:
a) /bruce cu o cerere mică de tot: „vreau ca butonul «Vreau să încerc» să fie mai mare pe telefon”. Vreau să văd cum cântărește mărimea cererii și dacă pornește procesul întreg pentru ceva mic.
b) Cheamă SuperNicu și întreabă-l doar atât: „ce ai avea nevoie de la mine ca să poți construi?”. Nu construi nimic.
c) Dă-i lui SuperBoris cardul meu din T02 (lipesc HTML-ul) și cere-i o verificare scurtă, doar ca să văd ce fel de lucruri observă.
```

De ce funcționează promptul: Agenții sunt motivul pentru care primești pachetul, și cel mai bun moment să afli cine e în echipă e înainte să ai nevoie de ea, nu în mijlocul unei probleme. Fiecare agent e un Claude cu un rol și o metodă; tu rămâi cea care îi dă direcție. Cele trei probe sunt alese ca să vezi caracterul fiecăruia: Bruce ar trebui să NU facă proces mare pentru o cerere mică, SuperNicu ar trebui să ceară un PRD și un prototip înainte să construiască, iar SuperBoris ar trebui să găsească ceva de zis chiar și la un card simplu. Dacă vreunul se poartă altfel, ai prima ta observație pentru vineri.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă fiecare agent: „Ce NU faci?”. Un agent care știe ce nu face e mai de încredere decât unul care promite tot. Pune-i întrebarea și lui Louis. Notează răspunsurile în parcarea de cuvinte; vineri, după o zi cu Louis și una cu Bruce, compari ce a spus că nu face cu ce a făcut de fapt.

### T07 · Ma · 45 min · Claude Code · Primul proiect în Claude Code: folder, regulile tale (CLAUDE.md), primul punct de salvare (git)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 15 min în loc de 45 min): Fără promptul nostru: pornește proiectul în folder, scrie CLAUDE.md cu tot ce cere punctul 2 (verifică lista, mai ales regula de conținut a proiectului), pune proiectul-meu-v0.md în folder, fă două commit-uri și întoarce-te la primul după o stricăciune făcută intenționat. Dacă te-ai întors fără să cauți comanda, știi git cât trebuie pentru planul ăsta.

Promptul:

```
Pornim proiectul (platforma mea de telenutriție) în folderul ăsta. Vreau să înțeleg fiecare pas, deci: înainte de fiecare comandă, spune-mi într-un rând ce face și de ce, și așteaptă „ok”.

1. Când mă întrebi pentru cine e proiectul, răspunsul e: „altul” (e al meu), prototip, design system bgn-33 pentru început (în săptămâna 2 îmi fac stilul meu).
2. Scrie fișierul CLAUDE.md cu regulile mele de lucru, în română. Trebuie să conțină: cine sunt și ce construiesc; explică termenii la prima apariție; arată-mi planul înainte de orice schimbare mare; nu șterge și nu rescrie fișiere întregi fără să mă întrebi; după fiecare pas care merge, propune un punct de salvare (commit); regula de conținut a proiectului: nicio recomandare nu ajunge la un om fără sursă numită și fără să fi fost citită de un nutriționist; răspunde-mi în română.
3. Pornește git în folder și fă primul punct de salvare. Explică-mi ce e un commit folosind o comparație cu salvarea unui document în Word, dar cu toate versiunile păstrate.
4. Pune în folder pagina de o foaie (proiectul-meu-v0.md) și fă al doilea commit.
5. La final, arată-mi istoricul punctelor de salvare și spune-mi cum m-aș întoarce la primul dacă stric ceva.
```

De ce funcționează promptul: CLAUDE.md e cel mai important fișier din proiect: e promptul permanent al constructorului tău, scris de tine, în limba ta. Tot ce îți displace la felul în care lucrează Claude se repară acolo, o dată. Observă regula de conținut: e pusă din prima zi, ca Claude s-o știe înainte să scrie primul rând din proiect. Iar git e motivul pentru care poți îndrăzni: cu puncte de salvare, orice greșeală costă o comandă, nu o zi.

Pune răspunsul la îndoială: Strică ceva intenționat: cere-i lui Claude să șteargă o propoziție din proiectul-meu-v0.md, apoi cere-i să revină la punctul de salvare de dinainte. Verifică tu, cu ochii tăi, că propoziția s-a întors. Abia acum crezi în git, pentru că l-ai văzut, nu pentru că ți s-a spus.

### T08 · Mi · 30 min · Pregătire · Project-ul tău în claude.ai: un Claude cu memorie

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 10 min în loc de 30 min): Fă Project-ul fără ghid: urcă cele două fișiere (planul ca text și proiectul-meu-v0.md), scrie instrucțiunile personalizate cu tot ce cere punctul 3, apoi rulează testul din provocare. Dacă Claude a definit termenii fără să i-o ceri, ai terminat.

Promptul:

```
Vreau să fac un Project în claude.ai dedicat proiectului meu. Ghidează-mă pas cu pas, așteptând „gata” de la mine după fiecare pas:

1. Cum creez Project-ul în interfața claude.ai.
2. Ce documente urc în baza lui de cunoștințe. Am două fișiere în folderul meu: planul ăsta de învățare, descărcat de pe stefania.bgn.ro (plan-stefania.md) și pagina de o foaie a proiectului (proiectul-meu-v0.md).
3. Scrie-mi textul exact de instrucțiuni personalizate pe care să-l lipesc. Trebuie să spună: sunt Ștefania, vreau să pornesc o afacere de nutriție la distanță, fără să fiu nutriționistă, nu sunt programatoare; construiesc platforma mea de telenutriție; definește orice termen tehnic la prima apariție; înainte de orice lucru mare, arată-mi planul; nicio întrebare de-a mea nu e prea simplă; când greșesc, spune-mi direct; la orice cifră sau fapt spune dacă e verificat sau ipoteză.
```

De ce funcționează promptul: Instrucțiunile personalizate sunt un prompt permanent: scrii o dată cine ești și cum vrei răspunsurile, și fiecare conversație din Project pornește de acolo. Asta e diferența dintre „folosesc Claude” și „am Claude-ul meu”. Observă și „așteaptă «gata» după fiecare pas”: îl transformă pe Claude dintr-un furtun într-un ghid răbdător.

Pune răspunsul la îndoială: Testează: în noul Project, pune o întrebare al cărei răspuns va conține termeni tehnici („cum ar ține minte platforma ce am făcut ieri?”). A definit termenii fără să i-o ceri? Dacă nu, întreabă: „Ce parte din instrucțiunile mele ar trebui întărită ca să faci asta mereu?”.

### T09 · Mi · 1h · Tracker · Tracker v1: construiește o aplicație cu memorie (localStorage)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 25 min în loc de 1h): Scrie tu promptul trackerului, pe blocuri (FUNCȚIONALITATE, DESIGN), fără să-l citești pe al nostru, și cere-l dintr-o singură încercare. Trackerul îți trebuie oricum, pe el înveți JSON și baza de date mai târziu. Apoi compară cele două prompturi și fă provocarea.

Promptul:

```
Construiește-mi un artifact HTML de sine stătător (HTML + CSS + JS, fără librării externe): un tracker pentru planul meu de 4 săptămâni (atașez lista sarcinilor, din plan-stefania.md).

FUNCȚIONALITATE:
- arată lista sarcinilor grupate pe săptămână și zi
- fiecare sarcină: o bifă, codul (T01…), numele și orele estimate
- apăs bifa = făcută; starea se salvează în localStorage sub cheia „stefania_tracker”
- când reîncarc pagina, bifele sunt tot acolo
- sus: „X din Y ore făcute săptămâna asta” și un procent general

DESIGN:
- accent #1F7A55, fontul Inter, carduri curate și moderne, umbre discrete, colțuri rotunjite
- bife stilizate (nu cele implicite din browser)

Rezultatul final: un singur fișier HTML pe care îl deschid în Chrome și merge.
```

De ce funcționează promptul: Promptul are secțiuni etichetate (FUNCȚIONALITATE și DESIGN) și Claude îți oglindește structura. Să scrii prompturi pe blocuri e cel mai ieftin upgrade al rezultatelor tale. Observă și ultimul rând: descrierea experienței finale („îl deschid în Chrome și merge”) e și ea o constrângere. De ce un tracker, când planul are deja bife? Pentru că e prima ta aplicație cu memorie, și pe ea înveți trei lucruri la rând: localStorage (azi), JSON (T21) și baza de date în cloud (T35). Bifa pe care o vede Bogdan rămâne cea din plan; trackerul e al tău, cu notițele tale.

Pune răspunsul la îndoială: Înainte să-l accepți, întreabă: „Dacă deschid fișierul ăsta pe telefon în loc de laptop, bifele mele vor fi acolo?”. Răspunsul e nu, și a-l face pe Claude să explice DE CE (localStorage trăiește într-un singur browser, pe un singur aparat) e prima ta lecție adevărată de sisteme. Apoi întreabă-l de ce bifele din planul ăsta SE văd și pe telefon. Diferența dintre cele două răspunsuri e tot ce construiești în săptămâna 3.

### T10 · Mi · 15 min · Iterare · Schimbă fără să strici: iterare pe tracker

Promptul:

```
Uite trackerul meu care funcționează (atașez versiunea curentă). Vreau O SINGURĂ schimbare:

Adaugă fiecărei sarcini un câmp mic de notițe, un loc unde pot scrie scurt („mi-a luat două sesiuni”, „întreb pe Bogdan”), salvat în localStorage împreună cu bifele.

Reguli:
- păstrează absolut tot ce merge acum: bifele, procentul, designul
- nu rescrie fișierul de la zero; spune-mi exact ce ai schimbat și unde
- înainte de cod, spune-mi în două rânduri cum ai de gând să faci.
```

De ce funcționează promptul: „Păstrează tot ce merge” și „spune-mi ce ai schimbat” sunt cele două propoziții care te apără de cel mai frecvent accident cu Claude: ceri o schimbare mică și primești o rescriere care strică trei lucruri care mergeau. Iar „înainte de cod, planul” e întrebarea nr. 6 din Rețetă, pe care o vei pune la orice cerere mare, pentru totdeauna.

Pune răspunsul la îndoială: După ce primești versiunea nouă, întreabă: „Ce ai schimbat ce NU ți-am cerut?”. Aproape întotdeauna există ceva: o culoare, un spațiu, un text. Decide tu dacă schimbările nepoftite rămân. Tu ești supervizorul.

### T11 · Mi · 15 min · Curaj · Întrebările curajoase: golește parcarea de cuvinte (15 minute)

Promptul:

```
Uite parcarea mea de cuvinte, adunate din primele trei zile (lipesc lista). Explică-mi fiecare cuvânt în două-trei rânduri, folosind ca exemplu ceva ce AM CONSTRUIT EU săptămâna asta (cardul, proiectul din Claude Code, trackerul), nu exemple generale. După fiecare trei cuvinte, oprește-te și întreabă-mă dacă e clar; dacă spun „nu”, explică altfel, nu mai pe larg.
```

De ce funcționează promptul: Cuvintele noi vin mai repede decât pot fi explicate, intenționat. Regula planului: un cuvânt necunoscut nu blochează niciodată o sarcină. Îl folosești câteva zile, apoi îl explici cu un exemplu din ce ai construit, și explicația prinde de zece ori mai bine decât în ziua 1. „Explică altfel, nu mai pe larg” e întrebarea nr. 3 din Rețetă: ai voie să spui „tot nu e clar” de cinci ori.

Pune răspunsul la îndoială: Alege cuvântul care ți se pare cel mai bine explicat și spune-i lui Claude: „Acum explică-mi-l ca și cum aș avea 10 ani.” Dacă explicația de 10 ani e mai clară decât prima, ceva din prima era umplutură. Învață să ceri de la început versiunea de 10 ani.

### T12 · Jo · 1h · Louis · Afacerea · Louis: merită afacerea, și pentru cine? (profilul tău, porțile, fișa ideii)

Promptul:

```
/louis vreau să analizez o idee de afacere: o platformă de telenutriție, adică un site prin care un om primește sfaturi de alimentație de la distanță, întâi de la un nutriționist AI, apoi, când e nevoie, de la un nutriționist om. Pornesc de la pagina mea de o foaie (proiectul-meu-v0.md, în folder).

Ce știu până acum, și toate sunt presupuneri: oamenii care vor să mănânce mai bine nu ajung la un nutriționist pentru că e scump, e departe sau nu știu de unde să înceapă, și se descurcă cu diete de pe internet. Nu știu dacă ar plăti pentru altceva, nici cât. Nu sunt nutriționistă și nu am încă un nutriționist cu care să lucrez.

Azi facem trei lucruri, în ordinea asta, și nimic în plus:
1. Profilul meu: întreabă-mă o singură dată cine sunt: cât timp am, câți bani pot pune, cât pot pierde fără să mă doară, ce vreau de la afacerea asta.
2. Merită făcută, pentru mine? Treci ideea prin porțile tale, pe rând, cu verdictul fiecăreia (merge, nu merge sau lipsesc date). La fiecare afirmație, nivelul de dovadă: presupus, găsit online (cu sursa), spus de mine, confirmat de un specialist, confirmat cu clienți.
3. Primul fel de client: propune două-trei feluri de oameni, grupați după situația în care sunt, nu după vârstă, și recomandă unul cu care să încep. Aleg eu.

La final vreau: fișa ideii pe o pagină, lista a ce a rămas nedovedit și cel mai ieftin test pentru fiecare, și locul din folder în care le-ai salvat. Nu trece azi la produs și la ecrane.

Trei lucruri despre mine. Nu sunt programatoare și nu sunt nutriționistă: explică termenii, și pe cei de afaceri, și pe cei de nutriție. La întrebările de lege (cine are voie să dea sfaturi de nutriție, cum am voie să numesc un AI) nu-mi da un verdict: arată-mi ce e de aflat și cine trebuie să confirme. Și nu inventa dovezi despre clienți: unde nu există, scrie „presupus”.
```

De ce funcționează promptul: Louis e un Claude cu o metodă pentru o singură întrebare: merită făcută afacerea asta, de omul ăsta? De aceea începe cu tine (timp, bani, cât poți pierde) și abia apoi cu ideea: aceeași idee e bună pentru cineva și proastă pentru altcineva. Trei cuvinte ale lui: „porțile” sunt întrebările prin care trece orice idee, pe rând, fiecare cu un verdict; „fișa ideii” e o pagină cu ideea pe scurt și cu dovada fiecărei afirmații; „dosarul ideii” e folderul în care le ține pe toate. Observă că îi dai TU limitele: trei lucruri, în ordine, fără ecrane. Nivelul de dovadă e „verificat sau ipoteză” (întrebarea nr. 8 din Rețetă), cu cinci trepte în loc de două. Azi aproape totul va fi „presupus”, și e cinstit așa: restul planului există ca să urce afirmațiile astea, una câte una, până la „confirmat cu clienți”. Iar „lipsesc date” nu e un eșec, e un verdict: îți spune ce testezi în săptămâna 2.

Pune răspunsul la îndoială: Caută poarta la care Louis a spus „merge” și întreabă: „Ce dovadă ai aici, și de ce nivel?”. Dacă dovada e „presupus” sau „găsit online” fără o sursă pe care s-o poți deschide, verdictul cinstit e „lipsesc date”: cere-i să-l schimbe. Apoi contrazice-l o dată, cu un motiv din viața ta („oamenii pe care îi știu eu nu fac așa”). Își schimbă propunerea cu un argument sau doar cedează? Dacă cedează pe loc, întreabă: „Ai greșit sau doar ești de acord cu mine?”.

### T13 · Jo · 1h · Bruce · Research · Bruce: cum rezolvă alții problema și din ce trăiesc (și temă: trei oameni și un nutriționist)

Promptul:

```
/bruce facem research-ul pentru proiectul meu (platforma mea de telenutriție). Nu porni de la zero: ce am stabilit azi-dimineață cu Louis e în dosarul ideii (fișa ideii, verdictul fiecărei porți și felul de client ales). Citește-le întâi. Vreau harta completă a felului în care se rezolvă azi problema asta: nutriționiștii din cabinete și cei care lucrează online, dietele de pe Instagram și TikTok, grupurile de Facebook, aplicațiile care numără calorii (MyFitnessPal, Yazio, Lifesum, Noom), ChatGPT sau Claude întrebate direct, programele sălilor de sport și serviciile de nutriție la distanță din alte țări (de exemplu Nourish și Fay, în Statele Unite).

Pentru fiecare: ce face bine, ce face prost, cât costă, ce aș lua de acolo. La final: ce atribute contează pentru utilizatorii mei (ordonate), unde e golul și la ce ar trebui să fim cei mai buni. Spune-mi la fiecare afirmație dacă e verificată (cu sursa) sau ipoteză.

Pentru fiecare, încă două lucruri: din ce trăiește (cine plătește, cât și cât de des) și ce nu face, deși ar putea. Apoi trei lucruri la care vreau surse pe care să le pot deschide: cine are voie în România să dea sfaturi de nutriție și sub ce nume (citează textul, nu un rezumat); cât cere un nutriționist pe o consultație, în orașul meu și online; și ce ghiduri publice de alimentație sănătoasă pot folosi ca sursă pentru recomandări (cine le-a scris, anul, linkul către textul întreg). La final spune-mi ce schimbă toate astea în fișa ideii făcută cu Louis: ce era „presupus” și acum e „găsit online”, și ce a picat.

Pregătește și cinci întrebări pentru nutriționistul cu care vorbesc: cum își găsește clienții, ce întrebări primește mereu, ce nu ar lăsa niciodată un AI să spună, și în ce condiții ar citi recomandările platformei.

Apoi pregătește-mi 5 întrebări pentru discuții față în față cu trei oameni care au încercat în ultimul an să mănânce altfel, după regulile Mom Test: despre viața lor, nu despre ideea mea; despre ce au făcut concret ultima dată, nu despre ce ar face.
```

De ce funcționează promptul: Două lucruri de furat pentru totdeauna: „verificat sau ipoteză, la fiecare afirmație” (Claude spune prețuri și cifre fluent chiar când nu e sigur, întrebarea nr. 8) și Mom Test. Tema pentru diseară și mâine-dimineață: pune întrebările celor trei oameni și nutriționistului cu care ai stabilit de luni, față în față sau la telefon, și notează răspunsurile cuvânt cu cuvânt. Fără asta, PRD-ul de mâine e o poveste frumoasă.

Pune răspunsul la îndoială: Alege afirmația cea mai spectaculoasă din research (un preț, un număr de utilizatori, o funcție „pe care n-o are nimeni”) și verific-o tu la sursă, 10 minute. Dacă era greșită, spune-i lui Bruce și cere-i să corecteze harta. Tocmai ai făcut ce face un supervizor.

### T14 · Vi · 1h 15 min · Bruce · Produs · Bruce: PRD-ul și un prototip pe care îl atingi, cu pagina de ofertă

Promptul:

```
/bruce trecem la Produs pentru proiectul meu (platforma mea de telenutriție). Fișa ideii făcută cu Louis și research-ul de ieri sunt în folder; uite și ce am aflat de la cei trei oameni și de la nutriționist (lipesc notițele, cuvânt cu cuvânt).

Vreau:
1. Deciziile de structură, în cuvinte, numerotate (D1, D2…), fiecare cu motivul: ce promite pagina de ofertă și ce preț arată, ce ecrane are platforma și în ce ordine le vede omul, ce răspunsuri din chestionar opresc și trimit la medic, ce face AI-ul și ce face doar un om, ce NU face prima versiune.
2. Propune-mi o referință de layout (o pagină sau o aplicație reală după care ne luăm) și așteaptă „ok”.
3. Apoi prototipul HTML, pe design system-ul bgn-33 deocamdată: pagina de ofertă (ce promite, pentru cine, cât costă, butonul „Vreau să încerc”) și celelalte ecrane, clickabile, pe lățime de telefon întâi, cu stările lor goale și de eroare. Fiecare ecran răspunde la „ce vede omul, ce poate apăsa, ce se întâmplă”.
4. La final: PRD-ul (scurt, în limbaj obișnuit, cu deciziile numerotate) și jurnalul de decizii, salvate în folder și cu punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Azi ai primul livrabil adevărat: un prototip pe care îl poți arăta cuiva și un PRD pe care îl vei corecta în fiecare vineri. Observă ordinea pe care o impui: decizii în cuvinte → referință confirmată → abia apoi ecrane. E ordinea care evită cel mai scump accident: ecrane frumoase pentru un produs nedefinit. Și observă că „bgn-33” e o singură vorbă pentru tine, dar pentru Claude înseamnă un catalog întreg de componente gata făcute.

Pune răspunsul la îndoială: Deschide prototipul pe telefon și joacă, cu voce tare, rolul omului care îl folosește: e seară, ești pe canapea cu telefonul, ai văzut linkul într-un grup și ai două minute ca să înțelegi ce ți se oferă, cât costă și dacă e de încredere. Fiecare moment în care eziți e o problemă de produs, nu de design. Notează trei astfel de momente și cere-i lui Bruce să le rezolve înainte de vineri seara.

### T15 · Vi · 30 min · Review · Review-ul de vineri: cu Claude ca public, și rezumatul pentru Bogdan

Promptul:

```
Pregătește review-ul meu de vineri. Îl fac cu tine ca public sceptic, iar lui Bogdan îi trimit rezumatul, pe WhatsApp. Din conversațiile și fișierele săptămânii, scrie-mi:
1. Un rezumat de 5 rânduri a ce am construit (cardul, trackerul, proiectul, fișa ideii, PRD-ul și prototipul).
2. Cel mai bun prompt al meu din săptămâna asta și de ce a fost bun (după rețeta celor 4 părți).
3. Un moment în care ai greșit sau ai presupus ceva ce n-am spus, și cum l-am prins (sau nu).
4. Cele 3 întrebări deschise din PRD la care am nevoie de părerea lui Bogdan (nu de decizia lui: proiectul e al meu).
5. Parcarea mea de cuvinte, cu ce a rămas neclar.

Apoi fii tu publicul sceptic: pune-mi cele trei întrebări pe care le-ar pune cineva care vede prototipul prima oară, și spune-mi unde răspunsul meu a fost slab.
```

De ce funcționează promptul: Review-ul nu e examen, e ritual: demo, cel mai bun prompt, o greșeală a lui Claude. Punctul 3 e cel care te face bună: săptămână de săptămână, lista „unde a greșit Claude și cum l-am prins” devine instinct. Iar Claude ca public sceptic e un truc de profesionist: întrebările grele le auzi întâi de la cineva care nu contează.

Pune răspunsul la îndoială: Când Bogdan îți răspunde la rezumat cu o părere despre proiect, nu o accepta pe loc: întreabă „de ce?” și notează motivul lângă decizie în jurnal. O decizie fără motiv notat se va lua din nou peste două săptămâni, de la zero.

### T16 · Vi · 15 min · Jurnal · Jurnalul săptămânii 1 (5 rânduri, în repo)

Promptul:

```
Creează în folder fișierul jurnal/saptamana-1.md și scrie-l ÎMPREUNĂ cu mine, nu în locul meu: pune-mi pe rând cele 5 întrebări de mai jos, eu răspund în cuvintele mele, tu doar corectezi ortografia și pui textul în fișier.
1. Ce am construit săptămâna asta (în cuvinte pentru un prieten care nu știe nimic despre programare)?
2. Ce cuvânt nou înțeleg acum și pot explica?
3. Unde l-am prins pe Claude greșind?
4. Cel mai bun prompt al meu și de ce.
5. Ce schimb săptămâna viitoare în felul în care lucrez?
La final, punct de salvare cu mesajul „Jurnal săptămâna 1”.
```

De ce funcționează promptul: Jurnalul e în cuvintele tale, pentru că asta e dovada că ai înțeles, nu că ai citit. „Scrie-l împreună cu mine, nu în locul meu” e o instrucțiune pe care o vei da des: există lucruri la care vrei ca Claude să fie secretar, nu autor. În săptămâna 4, cele patru jurnale devin pagina ta publică de învățare.

Pune răspunsul la îndoială: Recitește răspunsul la întrebarea 1. Dacă prietenul imaginar ar întreba „adică?”, rescrie-l. Testul e simplu: fără niciun cuvânt punctat în el.

## Săptămâna 2: De la prototip la site public, cu un test de cerere (Nivel 2: completezi spațiile)

Prototipul devine proiect: schelet, datele separate de cod (recomandari.json), server local. Primele recomandări, scrise cu Claude, verificate de tine la ghid și trimise nutriționistului. GitHub, apoi Vercel: marți seara platforma e pe internet și o deschizi de pe telefon. Miercuri, testul de cerere: pagina de ofertă cu preț și cu butonul „Vreau să încerc”, o listă de așteptare și un prag scris înainte să vezi vreo cifră; apoi chestionarul, cu răspunsurile care opresc și trimit la medic. Ziua de Debug: trei defecte plantate, tu le găsești. Stilul tău, scris ca reguli înainte de cod. Vineri: trei oameni folosesc platforma pe telefon sub ochii tăi, citești cinstit cifrele testului, iar PRD-ul și fișa ideii trec la versiunea 2.

Livrabile: platforma pe localhost și pe o adresă publică · primele recomandări verificate la sursă · repo pe GitHub, deploy automat · testul de cerere pornit, cu pragul în test-cerere.md · chestionarul · stil.md aplicat · tracker v2 · PRD v2 și fișa ideii v2 · jurnalul săptămânii 2

### T17 · Lu · 1h · Schelet · De la prototip la proiect adevărat: scheletul și serverul local

Promptul: (completează spațiile)

```
Trecem de la prototipul HTML făcut cu Bruce la proiectul real (platforma mea de telenutriție), în folderul proiectului. Înainte de orice fișier, arată-mi planul și așteaptă „ok”.

Ce vreau:
- o structură simplă, pe care s-o pot explica unui prieten: o pagină principală (index.html), stilurile (stil.css), codul (app.js) și DATELE separate de cod, într-un folder date/: recomandările stau în JSON (recomandari.json)
- pornești un server local și îmi spui adresa la care văd proiectul în Chrome; explică-mi de ce nu deschid fișierul direct
- prima bucată care merge cap-coadă, citită din recomandari.json: [CE ECRAN FACI PRIMUL, DE EXEMPLU PAGINA DE OFERTĂ], cu 4–5 recomandări inventate, ca să se vadă forma. Fiind inventate, nu au voie să ajungă la un vizitator: se văd doar în modul de probă (adresa cu ?proba la coadă), sub o bandă „de probă: nu sunt sfaturi”, iar vizitatorul obișnuit vede în locul lor „recomandările sunt în lucru”. Modul de probă nu e un lacăt (fișierul cu recomandări rămâne citibil de cine îl caută), e o etichetă cinstită
- fiecare ecran respectă prototipul; unde te abați, spune-mi de ce
- la final: punct de salvare și, în trei rânduri, ce e „schelet” și ce lipsește încă față de PRD

Context despre mine: [CE AI ÎNVĂȚAT SĂPTĂMÂNA TRECUTĂ DESPRE CUM VREI SĂ-ȚI VORBEASCĂ: DE EXEMPLU „EXPLICĂ COMENZILE ÎNAINTE SĂ LE RULEZI”].
```

De ce funcționează promptul: Două idei mari într-o sarcină. Prima: datele separate de cod. Recomandările nu sunt „în site”, sunt într-un fișier pe care îl poți deschide, citi și da altcuiva; când înțelegi asta, înțelegi cum sunt construite toate aplicațiile. A doua: serverul local, adresa localhost care există doar pentru tine. De acum, „merge la mine” și „merge pe internet” sunt două lucruri diferite, și vei învăța să le verifici pe amândouă. De aici încolo poți chema și SuperNicu pentru bucăți întregi, dar săptămâna asta construiești pas cu pas, ca să vezi din ce e făcut.

Pune răspunsul la îndoială: Deschide date/recomandari.json singură, în editor, și schimbă de mână un cuvânt. Reîncarcă pagina. S-a schimbat? Tocmai ai editat un site fără să scrii cod. Apoi întreabă-l pe Claude: „Ce s-ar strica dacă aș greși o virgulă în fișierul ăla?” și pune-l să-ți arate eroarea în consolă.

### T18 · Lu · 1h · Conținut · Primul conținut adevărat: forma lui și regula „verificat la sursă”

Promptul: (completează spațiile)

```
Hotărâm cum arată o recomandare și scriem primele opt recomandări, cele despre mesele unei zile obișnuite.

1. Propune forma (câmpurile și ce înseamnă fiecare): tema, pentru cine e și pentru cine nu e, recomandarea în două-trei fraze, sursa (ghidul, anul, pagina), când trimite la medic, „verificat: da/nu” și „citit de nutriționist: numele și data”. Explică-mi de ce fiecare câmp merită să existe și ce se întâmplă dacă lipsește.
2. Apoi scriem primele opt recomandări, cele despre mesele unei zile obișnuite, după regulile mele: [CÂT DE LUNGĂ E O RECOMANDARE, CUI ÎI VORBEȘTI ȘI CUM: CU «TU» SAU CU «DUMNEAVOASTRĂ»]. Propui câte puțin odată, în JSON, fiecare cu „verificat: nu”.
3. Eu verific fiecare recomandare la sursă (ghidurile publice de alimentație sănătoasă alese în research și nutriționistul cu care lucrez): deschid ghidul la pagina scrisă în recomandare și compar ce scrie acolo cu ce a scris Claude; ce nu găsesc în ghid iese, iar ce rămâne îi dau nutriționistului să citească. Îți spun „bun” sau „greșit: …”. Ce a primit „bun” primește „verificat: da” și rămâne în recomandari.json; restul iese. „Verificat: da” spune doar că am găsit-o eu în ghid. Ca să ajungă la un vizitator, o recomandare mai are nevoie de numele nutriționistului care a citit-o și de dată, în câmpul ei; până atunci se vede doar în modul de probă. Azi îi trimit nutriționistului cu care am vorbit primele opt și îl întreb în ce condiții le-ar citi pe toate; dacă nu am încă unul, scriu în jurnalul de decizii până în ce zi îl caut.
4. La final, un rezumat: câte ai propus, câte au fost bune din prima, ce tip de greșeli ai făcut (cifre fără sursă? pagini de ghid care nu există? sfaturi pe care „le știe toată lumea”, dar nu sunt în niciun ghid?).

Reguli pentru conținut: [CE TE ENERVEAZĂ LA SFATURILE DE NUTRIȚIE DE PE INTERNET: PROMISIUNI, ALIMENTE «INTERZISE», CUVINTE CA «DETOX»? SCRIE-LE CA REGULI].
```

De ce funcționează promptul: Aici înveți cel mai important lucru despre conținut făcut cu AI: Claude propune, omul verifică la sursă, și doar ce e verificat ajunge în proiect. Claude știe foarte multe, iar o parte e veche, aproximativă sau pur și simplu inventată cu încredere. Verificarea ta e singura apărare. Punctul 4 e oglinda: după prima porție de conținut știi exact ce tip de greșeală face Claude pe subiectul tău, și o poți preveni în prompturile următoare.

Pune răspunsul la îndoială: Alege bucata de conținut de care ești cel mai mulțumită și întreabă: „Ce ar spune despre asta cineva care se pricepe cu adevărat?”. De multe ori primești o obiecție la care nu te-ai gândit. Dacă găsește ceva ce tu n-ai văzut, standardul tău de „bun” era prea jos. Ridică-l și reverifică restul.

### T19 · Ma · 45 min · GitHub · Proiectul în cloud: repo privat pe GitHub

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 15 min în loc de 45 min): Urcă proiectul pe GitHub fără ghid: repo privat, .gitignore verificat (întreabă-l pe Claude ce ar fi trebuit exclus și n-ai exclus), README de 5 rânduri, primul push. Apoi fă provocarea: ștergi un fișier și îl aduci înapoi. Dacă ai făcut tot în 15 minute, treci mai departe.

Promptul: (completează spațiile)

```
Vreau să pun proiectul pe GitHub, ca repo privat, din două motive: copie de siguranță și ca Vercel să-l poată publica de acolo. Explică-mi înainte: ce e un „remote”, de ce repo-ul e privat deși site-ul va fi public, și ce NU trebuie să ajungă niciodată pe GitHub (chei, parole).

Pașii, cu „ok” de la mine după fiecare:
1. verifici că există .gitignore și că exclude [CE CREZI TU CĂ NU TREBUIE URCAT; DACĂ NU ȘTII, SCRIE „NU ȘTIU, PROPUNE TU ȘI EXPLICĂ”]
2. creezi repo-ul privat pe contul meu din terminal (gh) și faci primul push
3. îmi arăți pe github.com unde văd fișierele, istoricul punctelor de salvare și ce s-a schimbat la fiecare
4. îmi arăți regula de lucru: când termin un pas care merge, îl salvez (commit) și îl trimit (push); și cum aduc proiectul pe alt calculator (clone), pe un exemplu mic
5. scrii în README.md ce e proiectul, în 5 rânduri, pentru un om care îl deschide prima oară
```

De ce funcționează promptul: Până azi, proiectul exista într-un singur loc: laptopul tău. De azi există în două, iar GitHub e cel care ține adevărul. Dacă laptopul dispare mâine, pierzi o oră, nu trei săptămâni. Întrebarea despre chei și parole e esențială acum, cât n-ai niciuna: în săptămâna 3 vei avea, și obiceiul trebuie să existe înaintea lor.

Pune răspunsul la îndoială: Șterge un fișier mic de pe laptop (de exemplu README.md), apoi cere-i lui Claude să-l aducă înapoi de pe GitHub. Verifică tu că e identic. Abia acum „am copie de siguranță” e un lucru pe care l-ai văzut funcționând, nu unul pe care îl crezi.

### T20 · Ma · 45 min · Vercel · Publicare: proiectul tău pe internet, cu Vercel (și de pe telefon)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 15 min în loc de 45 min): Publică fără ghid: import din GitHub, regula din vercel.json ca doar ramura principală să publice (punctul 2, pe ăsta nu-l sări), testul de pe telefon și un push care apare singur pe adresa publică. Apoi fă provocarea cu prietenul: e partea care contează.

Promptul: (completează spațiile)

```
Vreau să public proiectul pe internet cu Vercel, direct din repo-ul de GitHub, ca fiecare push pe ramura principală să publice singur versiunea nouă. Ghidează-mă pas cu pas, cu „gata” de la mine, și explică-mi scopul fiecărui pas într-un rând înainte să-l fac:

1. cont Vercel (intru cu GitHub), import repo, primul deploy; îmi spui adresa publică
2. o regulă în vercel.json ca doar ramura principală să publice (Bogdan cere asta la toate proiectele lui: urcările de pe ramurile de lucru nu creează publicări)
3. verificare: deschid adresa de pe telefonul meu și fac [UN TEST CONCRET PE CARE ÎL ALEGI TU: DE EXEMPLU CITEȘTI PAGINA DE OFERTĂ ÎN PICIOARE, CU O MÂNĂ, ȘI APEȘI BUTONUL]; apoi schimb un text, push, și văd în cât timp apare schimbarea
4. îmi explici diferența dintre adresa de pe Vercel și un domeniu al meu (îl aleg în săptămâna 4)

Nu public nimic ce n-am verificat întâi pe localhost.
```

De ce funcționează promptul: Ziua 7 și ai un site pe internet. Lanțul pe care l-ai construit (Claude Code → commit → push → GitHub → Vercel → adresă publică) e exact lanțul pe care îl folosesc echipele profesioniste; diferența e doar cât de multe verificări pun între pași. Ultima propoziție a promptului e prima dintre ele: nimic nu se publică nevăzut local. În săptămâna 4 adaugi teste automate ca a doua verificare.

Pune răspunsul la îndoială: Trimite adresa unui prieten care nu știe nimic despre proiect și roagă-l să-ți spună în două rânduri ce crede că e și ce ar apăsa. Dacă răspunsul lui nu seamănă cu PRD-ul tău, ai găsit prima problemă reală a proiectului, la 48 de ore după ce ai început să-l construiești. Asta e viteza care contează.

### T21 · Ma · 30 min · Tracker · Tracker v2: stări, momentul bifării, export JSON

Promptul: (completează spațiile)

```
Îmbunătățim trackerul (atașez versiunea curentă). De data asta scriu eu specificația:

- fiecare sarcină are o stare: [CELE 3 STĂRI PE CARE LE VREI, DE EXEMPLU NEÎNCEPUTĂ / ÎN LUCRU / FĂCUTĂ] și momentul când am bifat-o
- un buton „Exportă” care copiază tot progresul ca JSON în clipboard și un buton „Importă” care îl primește înapoi (așa îmi trec bifele de pe laptop pe telefon, până la cloud)
- [O FUNCȚIE PE CARE O VREI TU, DIN FOLOSIREA DE O SĂPTĂMÂNĂ: CE ȚI-A LIPSIT?]
- păstrezi tot ce merge; spui ce ai schimbat

Înainte de cod: explică-mi ce e JSON folosind ca manual chiar exportul trackerului meu, și apoi recomandari.json al proiectului.
```

De ce funcționează promptul: JSON e formatul în care trăiesc datele pe internet: conținutul proiectului tău, progresul tău, răspunsurile de la API-uri. Îl înveți pe propriile date, de asta prinde. Exportul e și primul pas spre săptămâna 3: când trackerul se mută în cloud, exact acest JSON e ce va călători pe rețea.

Pune răspunsul la îndoială: Deschide exportul într-un editor și schimbă de mână o stare, apoi importă-l. A mers? Acum strică intenționat o virgulă și importă din nou. Ce îți spune aplicația? Dacă nu spune nimic util, cere-i lui Claude un mesaj de eroare pe înțelesul omului. Tocmai ai proiectat o stare de eroare.

### T22 · Mi · 1h · Testul de cerere · Testul de cerere: prețul, butonul „Vreau să încerc”, lista de așteptare și pragul scris dinainte

Promptul: (completează spațiile)

```
Construim prima funcție mare a proiectului. Înainte de cod, arată-mi planul și așteaptă „ok”.

- pagina de ofertă are un singur buton, „Vreau să încerc”, lângă preț: [PREȚUL PE CARE ÎL ARĂȚI ȘI PENTRU CE ANUME, DUPĂ CE AI AFLAT ÎN RESEARCH]. Pagina nu numește AI-ul „nutriționist” și nu promite un nutriționist om până nu am răspunsul la „cine are voie și sub ce nume” (din research-ul de joi) și un om care a spus da
- cine apasă ajunge pe un ecran cinstit: platforma nu e gata, uite ce urmează, lasă-ți emailul ca să te anunț. Înscrierea merge într-un formular gratuit (recomandă-mi două și aleg eu), care cere doar emailul și două întrebări: [CELE DOUĂ ÎNTREBĂRI, DESPRE CE A ÎNCERCAT OMUL PÂNĂ ACUM, NU DESPRE SĂNĂTATEA LUI]. Sub ele, o frază care spune ce fac cu emailul (îi scriu o singură dată, când platforma e gata) și cum îl șterg la cerere
- înainte să dau linkul cuiva, scriem în test-cerere.md ipoteza și pragul: [DIN CÂȚI OAMENI CARE VĂD PAGINA TREBUIE SĂ SE ÎNSCRIE CÂȚI CA SĂ MERGI MAI DEPARTE, ÎN CE ZI CITEȘTI CIFRELE, SUB CÂTE VIZITE SPUI „PREA PUȚINE DATE”, ȘI CELE DOUĂ LOCURI ÎN CARE PUI LINKUL]. Tot acolo, un rând: ce schimb dacă pragul nu e atins. Și îmi arăți cum număr vizitele cu ce oferă Vercel gratuit (verifică în documentația lor, nu din memorie)
- semnul „ești pe listă” (cu el, omul care revine nu mai vede butonul) se ține deocamdată în localStorage, cu data la care s-a schimbat
- [O REGULĂ A TA PENTRU FUNCȚIA ASTA, DIN CE AI VĂZUT LA ALTERNATIVELE DIN RESEARCH (T13)]
- design pe telefon întâi; punct de salvare după fiecare pas care merge

La final, răspunde-mi cinstit: dacă cineva apasă „Vreau să încerc” pe telefonul lui, văd eu, de pe laptopul meu, că a apăsat? De ce nu, și când reparăm asta?
```

De ce funcționează promptul: Două lecții azi. Prima e de afaceri: pragul scris înainte de cifre. Dacă hotărăști abia după ce vezi cifrele ce înseamnă „destul”, orice cifră va părea destulă. A doua e tehnică și stă în ultima întrebare: apăsarea butonului trăiește în browserul omului (localStorage), deci tu n-o vezi; înscrierea o vezi doar pentru că a plecat la un server, al formularului. Săptămâna viitoare, exact starea asta devine motivul pentru care înveți ce e o bază de date în cloud. O limitare simțită pe pielea ta se înțelege altfel decât una citită. Și observă regula scrisă de tine: research-ul din săptămâna 1 nu era temă, era materie primă.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă: „Ce ar face testul ăsta să mintă?”. Vei primi o listă: prietenii care se înscriu din politețe, tu care îți numeri propriile vizite, un preț pe care nimeni nu îl crede adevărat. Alege minciuna cea mai probabilă la tine și schimbă ceva ca să n-o mai poată spune (de exemplu nu pui linkul acolo unde te cunoaște toată lumea). Un test de cerere care te flatează e mai scump decât unul care te dezamăgește.

### T23 · Mi · 1h · Chestionarul · Chestionarul: zece întrebări, răspunsurile care trimit la medic și primele recomandări

Promptul: (completează spațiile)

```
Construim a doua funcție mare. Înainte de cod, arată-mi planul și lista stărilor prin care trece un om în chestionar (neînceput, la jumătate, terminat, oprit și trimis la medic) și așteaptă „ok”.

Apoi:
- cel mult zece întrebări, câte una pe ecran, cu o bară care arată cât mai e: [ÎNTREBĂRILE TALE, ÎN ORDINEA LOR; NICIUNA CARE NU SCHIMBĂ O RECOMANDARE]. Chestionarul stă la adresa lui și nu e legat din pagina de ofertă până la lansare: îl deschid eu și oamenii cărora le dau adresa
- răspunsurile care opresc: o sarcină sau alăptarea, vârsta sub 18 ani, o boală aflată sub tratament, o tulburare de alimentație, [CE A MAI SPUS NUTRIȚIONISTUL CĂ TREBUIE SĂ OPREASCĂ; DACĂ NU L-AI ÎNTREBAT ÎNCĂ, SCRIE „DE ÎNTREBAT” ȘI ÎNTREABĂ-L SĂPTĂMÂNA ASTA]. Cine bifează unul nu primește nicio recomandare, ci un ecran care îi spune, fără să-l sperie, că pentru el e nevoie de medic. Oprirea se ține minte: omul oprit nu ajunge la recomandări nici dacă apasă „înapoi” și, mai târziu, nici la AI sau la meniu
- la final, „primele tale recomandări”: trei până la cinci, alese după răspunsuri doar dintre recomandările publicabile (cele cu „verificat: da” și cu numele nutriționistului care le-a citit), fiecare cu sursa ei. Cât timp nu e niciuna publicabilă, omul vede un ecran cinstit: recomandările lui sunt la nutriționist și îi scriu când sunt citite. În modul de probă (adresa cu ?proba) văd și recomandările necitite, sub banda „de probă: nu sunt sfaturi”. Regulile de alegere stau într-un fișier separat (date/reguli.json), ca să le pot citi și schimba fără cod
- răspunsurile rămân deocamdată doar pe aparatul omului (localStorage), iar un buton „șterge răspunsurile mele” le șterge pe loc
- [CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN STAREA LA CARE NU S-A GÂNDIT NIMENI: SCRIE TU UNA ȘI CE VREI SĂ ARATE PROIECTUL ATUNCI]
- fiecare ecran respectă prototipul; unde te abați, spui de ce

Testăm împreună, pe telefon, drumul unui om de la prima întrebare până la recomandări, apoi încă o dată, cu un răspuns care oprește, înainte de punctul de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Lista stărilor e cea mai subestimată unealtă de produs: majoritatea bug-urilor și a ecranelor urâte vin din stări la care nimeni nu s-a gândit (ce arată ecranul când nu e nimic de arătat? când e prea mult? când omul revine după o lună?). Le enumeri înainte, și Claude le construiește pe toate. Iar „testăm pe telefon înainte de commit” e regula pe care o vei păstra: funcția e gata când a fost parcursă, nu când a fost scrisă.

Pune răspunsul la îndoială: Completează chestionarul ca o femeie însărcinată: bifează răspunsul, apoi apasă „înapoi” și debifează-l. Ce primește la final? Dar unul care sare peste întrebare? Fiecare drum pe care un om care trebuia trimis la medic ajunge totuși la recomandări e o gaură pe care doar tu o cauți: Claude a construit drumul obișnuit. Întreabă-l „pe ce alte drumuri se poate ocoli oprirea?” și încearcă-le tu, pe telefon, pe fiecare. Și o temă pentru diseară: cheamă pentru vineri trei oameni care să încerce platforma pe telefonul lor, cu tine alături (T26).

### T24 · Jo · 1h · Ziua de Debug · Ziua de Debug: Claude te va bate (trei defecte plantate, tu le găsești)

Promptul: (completează spațiile)

```
Azi învăț să repar. Fă o ramură nouă în git, numită „debug-day”, și plantează în proiect TREI defecte de tipuri diferite, fără să-mi spui care: unul care dă eroare în consolă, unul care face ceva să nu se vadă (de exemplu sursa unei recomandări dispare), unul care schimbă o regulă (de exemplu un răspuns care trebuia să oprească chestionarul nu-l mai oprește). Apoi fă commit pe ramura aia și spune-mi doar: „gata, găsește-le”.

Le caut singură, cu DevTools deschis. Când mă blochez, îți dau ce văd (mesajul exact din consolă, captura de ecran, ce am apăsat) și tu îmi pui întrebări, nu-mi dai soluția, până o găsesc eu.

La final: ștergem ramura și îmi explici ce e o ramură și de ce am făcut asta pe una separată. Apoi scriem împreună, în CLAUDE.md, secțiunea „când ceva nu merge”: [REGULILE PE CARE LE-AI ÎNVĂȚAT AZI, ÎN CUVINTELE TALE].
```

De ce funcționează promptul: Lucrurile se strică, la program. Diferența dintre un om blocat o zi și unul blocat zece minute e o rutină: citește mesajul exact din consolă, dă-i lui Claude ce vezi, nu ce crezi, și cere întrebări, nu soluții. Ramura separată e lecția bonus: un loc unde poți face prostii fără să atingi versiunea care merge. Întrebarea nr. 9 din Rețetă („explică ce era greșit înainte să repari”) se naște azi.

Pune răspunsul la îndoială: După ce le-ai găsit pe toate trei, întreabă: „Care defect ar fi fost cel mai greu de observat de un om care doar folosește proiectul, și de ce?”. Răspunsul e, de obicei, regula schimbată: chestionarul arată bine și îi dă sfaturi unui om care trebuia trimis la medic. Asta e motivul pentru care în săptămâna 4 scrii teste automate.

### T25 · Jo · 1h · Design · Stilul tău: un mic design system, scris ca reguli

Promptul: (completează spațiile)

```
Până acum proiectul e pe bgn-33, design system-ul lui Bogdan. Azi îmi fac stilul meu. Nu schimba nimic în cod înainte să-mi arăți regulile.

1. Uite trei referințe vizuale: [TREI LINKURI SAU POZE: UN SITE DE SĂNĂTATE ÎN CARE AI AVEA ÎNCREDERE, O APLICAȚIE PE CARE O FOLOSEȘTI CU PLĂCERE, O POZĂ CU CULORILE PE CARE LE VREI]. Scoate din ele o paletă de 5–6 culori (cu numele lor și la ce le folosim), două fonturi (titluri și text), colțurile, umbrele, spațiile, și cum arată un card de recomandare, o întrebare din chestionar, butonul „Vreau să încerc”. Scrie totul într-un fișier stil.md, în cuvinte obișnuite, cu motivul fiecărei alegeri.
2. Verifică contrastul fiecărei perechi text/fundal pentru felul în care se va citi proiectul (pe telefon, seara, cu o mână, de un om obosit) și spune-mi care pică.
3. Așteaptă „ok” pe reguli. Abia apoi aplică-le în stil.css, ecran cu ecran, și arată-mi diferența pe telefon.
4. Pune în CLAUDE.md: „orice ecran nou respectă stil.md”, ca regula să rămână după azi.

Ce NU vreau: [CE ÎȚI DISPLACE LA SITE-URILE DE DIETE: POZE «ÎNAINTE ȘI DUPĂ»? PROMISIUNI CU KILOGRAME? ALIMENTE COLORATE ÎN ROȘU ȘI VERDE?].
```

De ce funcționează promptul: Un design system există ca să nu iei de 40 de ori aceeași decizie și ca proiectul să arate făcut de aceeași mână, de la primul ecran la ultimul. Azi îl scrii tu, mic, în cuvinte, și abia apoi în cod: ordinea asta e toată lecția. Iar contrastul nu e pedanterie: proiectul tău se va citi în condiții reale, nu pe monitorul pe care l-ai construit.

Pune răspunsul la îndoială: Alege ecranul cel mai bun și întreabă: „Dacă ar trebui să scoți un element de pe ecranul ăsta, care ar fi și de ce?”. De cele mai multe ori există unul. Scoate-l. Designul bun e mai des scădere decât adunare.

### T26 · Vi · 45 min · Utilizatori · Mom Test cu proiectul în mână: trei oameni îl folosesc pe telefon, tu taci

Promptul: (completează spațiile)

```
Am dat adresa publică la trei oameni (trei oameni care au încercat în ultimul an să mănânce altfel) și i-am privit folosind proiectul pe telefonul lor, fără să-i ajut, câte 10 minute: le-am cerut să spună ce e platforma și cât costă, apoi să completeze chestionarul până la recomandări, în modul de probă, după ce le-am spus că recomandările sunt de probă, nu sfaturi pentru ei. Uite notițele mele, cuvânt cu cuvânt, plus unde s-au blocat și ce au întrebat (lipesc).

Ajută-mă să fac sinteza, fără să îndulcești nimic:
1. Ce au făcut fără ajutor și ce n-au reușit. Pentru fiecare persoană: a reușit / s-a blocat la / a spus.
2. Care probleme sunt de produs (nu înțeleg ce e sau de ce) și care sunt de interfață (nu găsesc butonul)?
3. Ce au spus politicos și ar trebui ignorat (complimente, „ce frumos”) și ce au făcut concret, care contează.
4. Cele 3 schimbări cu cel mai mare efect, cu motiv, pentru săptămâna viitoare.

Reguli: [CE AI OBSERVAT CĂ TE TENTEAZĂ SĂ CREZI, DAR N-AI DOVADĂ].
```

De ce funcționează promptul: Până acum ai discutat despre proiect; azi l-ai văzut folosit. Diferența dintre „e drăguț” și „n-a găsit ce căuta” e tot ce contează în produs. Regula de a tăcea e cea mai grea și cea mai valoroasă: în secunda în care explici, pierzi informația. Punctul 3 e Mom Test aplicat la propriile notițe: și tu vrei să auzi complimentele, mai ales de la oameni dragi.

Pune răspunsul la îndoială: Dintre cele 3 schimbări propuse, întreabă: „Pe care ai propus-o pentru că vrei să ai dreptate și nu pentru că au arătat-o oamenii?”. Claude e surprinzător de cinstit la întrebarea asta. Tu ești?

### T27 · Vi · 45 min · PRD v2 · PRD v2 și fișa ideii v2: corectate cu ce au arătat oamenii și testul de cerere

Promptul: (completează spațiile)

```
Rescriem PRD-ul ca versiune 2, pe baza a două săptămâni: ce am construit, ce a mers altfel decât am crezut, ce au arătat cei trei oameni. Versiunea 1 rămâne neatinsă în folder; v2 e fișier nou, cu data.

1. Compară PRD-ul v1 cu proiectul care există azi: listează fiecare nepotrivire (ce zice documentul / ce face proiectul) și întreabă-mă, pe rând, care câștigă.
2. Deciziile noi din săptămâna asta (din jurnalul de decizii și din T26) intră numerotate în continuare, fiecare cu data și motivul.
3. Secțiunea „ce NU facem” se actualizează: [CE AI TĂIAT CONȘTIENT SĂPTĂMÂNA ASTA ȘI DE CE].
4. Testul de cerere, citit cinstit: câți au văzut pagina, câți au apăsat, câți s-au înscris, față de pragul scris miercuri în test-cerere.md. Cifrele le copiez eu din Vercel și din formular; tu nu rotunjești și nu le explici în locul lor.
5. Apoi: /louis cu cifrele și cu notițele de la cei trei oameni. Fișa ideii devine v2: ce a urcat o treaptă de dovadă și ce a picat. O înscriere gratuită arată interes, nu plată: nu e încă „confirmat cu clienți”. Și care e următorul test, cel mai ieftin, cu ziua în care îl fac.
6. La final, un „ce s-a schimbat de la v1” de 10 rânduri, pentru PRD și pentru fișa ideii, și punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Un PRD care nu se schimbă e un PRD pe care nu-l mai citește nimeni. Al tău se corectează în fiecare vineri, cu versiune nouă și istoric, exact cum fac echipele bune. Pasul 1 e esențial și neplăcut: documentul și proiectul s-au îndepărtat în două săptămâni, garantat, și tu hotărăști care are dreptate, nu Claude. Punctul 4 e la fel de neplăcut: cifrele testului de cerere, puse lângă pragul scris miercuri. Două zile de date sunt puține, și e cinstit s-o spui; dar dacă muți pragul după ce ai văzut cifrele, testul nu mai măsoară nimic.

Pune răspunsul la îndoială: Dă PRD-ul v2 cuiva care n-a văzut proiectul și cere-i să-ți spună ce ar construi din el. Unde descrie altceva decât ai tu, documentul e neclar. Repară documentul, nu explica.

### T28 · Vi · 30 min · Review · Review-ul de vineri și jurnalul săptămânii 2

Promptul: (completează spațiile)

```
Pregătește review-ul meu de vineri. Îl fac cu tine ca public sceptic, iar lui Bogdan îi trimit rezumatul, pe WhatsApp. Același format ca săptămâna trecută (rezumat în 5 rânduri, cel mai bun prompt, o greșeală a ta și cum am prins-o, 3 întrebări deschise, parcarea de cuvinte), plus două lucruri noi:
- demo-ul: ordinea în care arăt proiectul pe adresa publică, de pe telefon, în 5 minute, pornind de la [CE VREI SĂ VADĂ OMUL PRIMA DATĂ ȘI DE CE]
- un lucru pe care l-am făcut săptămâna asta fără promptul din plan, și ce am învățat din el

Apoi jurnalul: jurnal/saptamana-2.md, împreună, ca săptămâna trecută, cu aceleași 5 întrebări. Punct de salvare „Jurnal săptămâna 2”.
```

De ce funcționează promptul: A doua săptămână are un site pe internet, deci review-ul devine demo. Un demo bun e o poveste în 5 minute, nu un tur al tuturor butoanelor: „uite un om care are problema asta, uite ce face cu proiectul meu”. Alegi tu începutul, pentru că tu știi ce ai vrea să i se întâmple celui care se uită în primele 30 de secunde.

Pune răspunsul la îndoială: Trimite-i lui Bogdan adresa publică odată cu rezumatul și roagă-l să-ți scrie primul lucru pe care a încercat să-l apese. Apoi dă telefonul cuiva de lângă tine și taci două minute. Ce notezi în cele două minute valorează cât o săptămână de păreri.

## Săptămâna 3: Date adevărate: conturi, un nutriționist om, un nutriționist AI (Nivel 3: scrii singură prompturile)

Platforma capătă memorie în cloud: Supabase, tabele proiectate înainte de cod, reguli de acces (RLS) din prima zi, cu regula că fiecare om își vede doar datele lui. Login cu Google, cu două feluri de oameni: clienți și nutriționiști. Programarea unei discuții cu un nutriționist om, la o oră care nu se poate da de două ori. Prima ta funcție pe server și primul API: „Întreabă AI-ul”, care răspunde doar din recomandările citite de un nutriționist și trimite la medic întrebările medicale; apoi meniul săptămânii, propus de Claude și aprobat de nutriționist înainte să ajungă la client. Trackerul v3 în cloud. Primul audit SuperBoris, pe securitate. Vineri: recomandările complete, verificate la sursă și trimise la citit nutriționistului, și PRD-ul adus la zi.

Livrabile: Supabase cu RLS · chestionarul în cloud, fiecare om cu datele lui · login cu Google pentru clienți și nutriționiști · programarea · „Întreabă AI-ul” prin API · meniul aprobat · tracker v3 în cloud · raport de audit · recomandările complete · jurnalul săptămânii 3

### T29 · Lu · 1h · Bază de date · Prima ta bază de date: Supabase, tabelele și cele două chei

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 30 min în loc de 1h): Scrie tu, pe o foaie, tabelele proiectului: numele, câmpurile, cheile primare și legăturile. Abia apoi cere-i lui Claude părerea („ce ai schimba și de ce?”) și creează-le în Supabase, în Europa. Nu sări regula cheii de serviciu și desenul din docs/baza-de-date.md: îți trebuie la audit.

Misiunea: Fă-ți cont pe Supabase, creează proiectul bazei de date și proiectează tabelele împreună cu Claude, ÎNAINTE să scrii vreun rând de cod în proiect. La final știi să explici unui prieten ce e o tabelă, un rând, o cheie primară și de ce există două chei de acces.

Promptul tău trebuie să acopere:
- contextul: ce date are proiectul azi în localStorage (răspunsurile la chestionar și semnul „ești pe listă”) și de ce pe două aparate asta nu merge
- cererea de a-ți explica, înainte de pași, ce e o bază de date relațională, cu o comparație din viața ta, și ce e o cheie primară
- propunerea de tabele (de exemplu clienti, raspunsuri_chestionar, nutritionisti, programari, meniuri), cu câmpurile fiecăreia (cine, când, la ce recomandare) și legăturile dintre ele, pe care tu o aprobi înainte de creare
- ghidaj pas cu pas în panoul Supabase, cu „gata” de la tine, inclusiv regiunea (Europa) și de ce contează
- explicația cheii anon față de cheia de serviciu și REGULA: cheia de serviciu nu ajunge niciodată în fișierele din GitHub sau în pagina din browser
- cum salvezi adresa proiectului și cheia anon în proiect (fișier de configurare public, ca în orice aplicație) și de ce e în regulă să fie public

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Vreau să mut datele proiectului din localStorage într-o bază de date în cloud, pe Supabase, ca răspunsurile la chestionar și semnul „ești pe listă” să nu mai stea doar pe aparatul omului: fiecare să-și regăsească datele pe orice aparat, după ce intră în cont, iar nutriționistul să vadă doar ce îi arată omul. Azi facem DOAR contul, proiectul și tabelele, fără să atingem proiectul.

Înainte de pași, explică-mi: ce e o bază de date relațională (cu o comparație cu un tabel de Excel partajat, sau alta mai bună), ce e o cheie primară, și de ce Supabase are două chei de acces și una dintre ele e secretă.

Apoi:
1. Propune tabelele: ce țin azi în localStorage și ce voi avea săptămâna asta (de exemplu clienti, raspunsuri_chestionar, nutritionisti, programari, meniuri). Câmpurile fiecăreia și legăturile dintre ele. Așteaptă „ok”.
2. Ghidează-mă în panoul Supabase: cont, proiect în Europa, tabelele, cu „gata” de la mine după fiecare pas.
3. Spune-mi unde găsesc adresa proiectului și cheia publică, unde le pun în proiect, și regula pentru cheia secretă. Numele lor le iei din panoul meu, nu din memorie: cheia publică se poate numi „anon” sau „publishable”, iar cea secretă „service_role” sau „secret”.
4. La final: un desen în text al tabelelor și legăturilor, salvat în docs/baza-de-date.md, și punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Azi nu scrii cod, și e intenționat: cea mai scumpă greșeală într-o aplicație e un tabel prost gândit, descoperit după ce aplicația l-a umplut. Vei observa că promptul pune explicația înaintea pașilor și aprobarea ta înaintea creării: la nivelul 3, asta trebuie să vină de la tine, nu din plan. Și motivul pentru care faci baza de date e unul pe care l-ai simțit în T22: starea de pe un aparat nu se vedea pe celălalt.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă: „Ce se întâmplă dacă peste o lună vreau ca încă un nutriționist să poată aproba meniuri? Ce tabel ar trebui să se schimbe?”. Dacă răspunsul e „niciunul, e prevăzut”, tabelele sunt bune. Dacă e „am adăuga o coloană”, cere să fie adăugată azi, cât tabelul e gol.

### T30 · Lu · 1h · Date în cloud · Chestionarul în cloud: răspunsurile fiecărui om, văzute doar de el (RLS din prima zi)

Misiunea: Mută răspunsurile la chestionar din localStorage în Supabase, astfel încât fiecare om să-și vadă doar rândurile lui, cu regulile de acces (RLS) activate din prima zi. Până la login-ul de mâine nu există conturi, deci în bază intră doar date de probă, făcute de tine; răspunsurile oamenilor adevărați rămân pe aparatele lor.

Promptul tău trebuie să acopere:
- regula de acces, scrisă de tine înainte de cod: fiecare om își citește și își scrie doar rândurile lui, iar nimeni nu citește răspunsurile altcuiva
- cererea ca RLS să fie activ din prima zi, cu regula finală, și explicația a ce e un identificator anonim per aparat, explicit temporar, cu ce riscă
- decizia că până la login intră în bază doar date de probă, cu motivul: răspunsurile despre felul în care mănâncă cineva pot fi socotite date despre sănătate (întrebarea e pe lista pentru avocat, din T42), iar până afli le tratezi ca atare
- butonul „șterge răspunsurile mele”, care șterge și din bază, nu doar de pe aparat
- testul de izolare pe două aparate: de pe al doilea încerci să citești rândurile primului, din pagină și direct, și trebuie să fii refuzată
- ce se întâmplă fără internet (decizia ta), punct de salvare și o propoziție în README despre unde stau acum datele

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Mutăm răspunsurile la chestionar din localStorage în Supabase. Tabelele există de azi-dimineață (docs/baza-de-date.md). Înainte de cod, planul, și așteaptă „ok”.

Reguli:
1. RLS activ din prima zi, cu regula finală a platformei: fiecare om își citește și își scrie doar rândurile lui. Nimeni nu citește răspunsurile altcuiva; nutriționistul apare mâine, odată cu login-ul.
2. Până mâine nu există conturi, deci folosim un identificator anonim per aparat. Spune-mi clar ce riscă soluția asta și de ce e temporară. Din cauza ei, până la login intră în bază doar date de probă, făcute de mine; răspunsurile oamenilor adevărați rămân pe aparatele lor.
3. Butonul „șterge răspunsurile mele” șterge și din bază, nu doar de pe aparat.
4. Fără internet: [decizia mea, după explicația ta: răspunsurile se țin local și se trimit la revenire / chestionarul se oprește cu un mesaj clar].
5. Testul de izolare, pe două aparate: completez chestionarul pe telefon; de pe laptop, cu alt identificator, încerc să citesc rândurile telefonului, din pagină și direct, cu cheia publică. Trebuie să fiu refuzată în ambele feluri. Înainte de punctul de salvare.
6. La final, o propoziție în README: unde stau datele acum și ce mai e în browser.
```

De ce funcționează promptul: Aici se vede de ce ai făcut tabelele dimineață: codul de azi e simplu când schema e bună. Două reflexe de nivel 3 trebuie să apară în promptul tău fără să ți le dicteze nimeni: RLS din prima zi, cu regula finală, nu cu una „de moment”, și testul în care încerci chiar tu să citești datele altcuiva. La un site obișnuit, o regulă de acces greșită e o jenă; la unul cu răspunsuri despre sănătate, e motivul pentru care nu mai ai platformă. De aici și decizia de la punctul 2: cât timp nu există conturi, nu există date adevărate în bază. Și ține minte cine mai vede datele: tu, din panoul Supabase, pe toate. E încă un motiv pentru datele de probă.

Pune răspunsul la îndoială: Cere-i lui Claude să joace hoțul: „Ai cheia publică a proiectului și nimic altceva. Arată-mi toate felurile în care ai încerca să citești răspunsurile altui om, și încearcă-le pe rând.” Fiecare încercare trebuie să se termine cu un refuz al bazei de date, pe care îl vezi tu, nu cu „n-ar trebui să meargă”. Dacă una reușește, ai găsit-o azi, cu date de probă, nu peste o lună, cu ale unui om.

### T31 · Ma · 1h · Login cu Google · Login cu Google: OAuth explicat, cu două feluri de oameni (clienți și nutriționiști)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 30 min în loc de 1h): Ai mai făcut login cu Google? Configurează-l fără ghid (Google Cloud, Supabase, adresele de întoarcere), dar nu sări două lucruri: lista nutriționiștilor ținută în tabel, cu acordul omului pus în regula RLS, și provocarea cu al doilea cont. Dacă nutriționistul nu vede nimic până nu apasă omul pe acord, ai terminat.

Misiunea: Adaugă „Continuă cu Google” prin Supabase Auth. Oricine intră devine client și își vede doar datele lui. Nutriționiștii sunt pe o listă ținută în baza de date și văd răspunsurile unui om doar după ce omul le-a dat voie. Parcurge fluxul până la capăt într-un browser real, cu două conturi (nu doar până la pagina Google).

Promptul tău trebuie să acopere:
- cererea unei explicații, înainte de pași, a ce e OAuth și ce se întâmplă între platformă, Google și Supabase când apeși butonul (fără ca platforma să vadă vreodată parola)
- configurarea în Google Cloud (proiect, ecran de consimțământ, client OAuth) și în Supabase, pas cu pas, cu „gata”, cu explicația adreselor de întoarcere (redirect) și a stării „de probă” a aplicației Google: cine poate intra cât timp e în ea, verificat în documentația Google
- cele două feluri de oameni: clientul (oricine intră) și nutriționistul (doar adresele dintr-un tabel, nu din cod), cu regula RLS a fiecăruia; tu ești pe listă doar ca să încerci ecranele, pe conturi de probă
- acordul omului: nutriționistul îi vede răspunsurile doar după ce omul apasă „las nutriționistul să-mi vadă răspunsurile”, și nu le mai vede dacă omul se răzgândește
- ce se vede fără login (pagina de ofertă și recomandările citite de un nutriționist) și din ce clipă cere chestionarul cont; și rândul de deasupra chestionarului: până la acordul din T42, doar răspunsuri de probă
- fluxul parcurs cap-coadă pe localhost și pe adresa publică, cu două conturi, și ce faci cu datele de probă de ieri (le legi de contul tău sau le ștergi)

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Adăugăm „Continuă cu Google” prin Supabase Auth. Înainte de orice pas, explică-mi ce e OAuth: ce se întâmplă, în ordine, între platforma mea, Google și Supabase când apăs butonul, și de ce platforma nu vede niciodată parola.

Apoi, cu „gata” de la mine după fiecare pas:
1. Google Cloud: proiect, ecran de consimțământ, client OAuth, adresele de întoarcere pentru localhost și pentru adresa publică. Explică-mi de ce există adresele astea și ce eroare primesc dacă lipsește una. Și ce înseamnă că aplicația Google e „de probă”: cine poate intra cât timp e așa și ce trebuie făcut înainte de lansare (verifică în documentația Google, nu din memorie).
2. Supabase: pornim furnizorul Google cu datele de la pasul 1.
3. Două feluri de oameni. Clientul: oricine intră cu Google; își vede și își scrie doar datele lui. Nutriționistul: doar adresele dintr-un tabel, nu din cod: [adresa mea, deocamdată, și a nutriționistului cu care lucrez, când îl am]. Eu sunt pe listă doar ca să încerc ecranele, pe conturi de probă; înainte de lansare ies de pe ea.
4. Acordul: nutriționistul vede răspunsurile unui om doar după ce omul apasă „las nutriționistul să-mi vadă răspunsurile”. Dacă omul retrage acordul, nu le mai vede. Regula stă în RLS, nu în pagină.
5. Ecranul: butonul de login, numele după login, ieșirea din cont. Fără login se văd pagina de ofertă și recomandările citite de un nutriționist; chestionarul cere cont din clipa în care salvează ceva. Până la acordul și nota de confidențialitate din T42, deasupra chestionarului stă un rând: „versiune de probă: nu completa cu datele tale adevărate”.
6. Datele de probă de ieri, făcute cu identificatorul anonim: [decizia mea: le legăm de contul meu / le ștergem].
7. Testăm cap-coadă pe localhost și pe adresa publică, cu două conturi. Punct de salvare după.
```

De ce funcționează promptul: Login cu Google e locul în care cei mai mulți începători se blochează o zi întreagă, aproape mereu din cauza unei adrese de întoarcere greșite. De asta promptul tău trebuie să ceară explicația înainte de click-uri. Decizia de produs a zilei e acordul: cine vede răspunsurile unui om nu e un detaliu tehnic, e promisiunea pe care i-o faci. O regulă ca „nutriționiștii văd tot” e mai ușor de construit și imposibil de explicat unui client. Iar „merge” înseamnă parcurs până la starea finală, cu două conturi, nu „s-a deschis pagina Google”.

Pune răspunsul la îndoială: Roagă un prieten să intre cu Google-ul lui și să completeze chestionarul cu răspunsuri inventate, nu cu ale lui (acordul și nota de confidențialitate vin abia în T42). Apoi intră tu, cu un cont de client. Vezi ceva din ce a răspuns el? Nu trebuie. Acum pune-te pe lista nutriționiștilor și intră din nou. Îl vezi? Tot nu trebuie, până nu apasă el pe acord. Dacă îl vezi, regula ta spune „nutriționiștii văd tot”, și tocmai ai verificat-o cu un om, nu cu o presupunere.

### T32 · Ma · 1h · Programarea · Programarea: o discuție cu un nutriționist om, la o oră care nu se poate da de două ori

Misiunea: Un client își alege, din intervalele puse de nutriționist, o oră pentru o discuție de 30 de minute. Un interval nu poate fi luat de doi oameni, oricât de repede ar apăsa amândoi, iar ora se vede corect, în ora României, pe orice aparat. Clientul primește o confirmare pe ecran și un fișier de calendar; nutriționistul vede doar programările lui.

Promptul tău trebuie să acopere:
- cererea unei explicații: de ce „verific dacă e liber, apoi rezerv” nu ajunge când doi oameni apasă în aceeași secundă, și cum face baza de date ca doar unul să câștige
- intervalele: cine le pune (nutriționistul, dintr-un ecran al lui), cât țin, cu cât timp înainte se pot lua sau anula, toate decizii ale tale
- timpul: cum se ține o oră în baza de date și cum se arată în ora României, inclusiv în noaptea în care se schimbă ora
- regulile de acces: clientul vede intervalele libere și programările lui; nutriționistul, pe ale lui; nimeni, pe ale altuia
- confirmarea: ecranul, fișierul de calendar, și ce NU faci încă (email automat, plată, video)
- testul: două conturi apasă pe același interval; o programare făcută la 23:30; o anulare

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Construim programarea: un client alege o oră pentru o discuție de 30 de minute cu nutriționistul, din intervalele pe care el le-a pus. Înainte de cod, planul și o explicație: de ce nu ajunge să verific dacă intervalul e liber și apoi să-l rezerv, când doi oameni apasă în aceeași secundă, și cum face baza de date ca doar unul să câștige.

Reguli:
1. Intervalele le pune nutriționistul, dintr-un ecran al lui (doar cine e pe lista nutriționiștilor). Țin 30 de minute; se pot lua cu cel puțin [câte ore înainte, decizia mea] și anula cu cel puțin [câte ore înainte, decizia mea].
2. Un interval are un singur client. Regula stă în baza de date, nu în pagină: a doua rezervare e refuzată de bază, iar omul vede „tocmai l-a luat altcineva, alege altul”.
3. Orele se țin în bază într-un singur fel și se arată în ora României, oriunde ar fi omul. Explică-mi ce se întâmplă în noaptea în care se schimbă ora.
4. RLS: clientul vede intervalele libere și programările lui; nutriționistul vede programările lui, cu numele clientului, iar din chestionar doar ce i-a arătat omul prin acordul de azi-dimineață; nimeni nu vede programările altuia.
5. Confirmarea: un ecran cu data, ora și felul în care are loc discuția [la telefon sau într-o unealtă de video pe care o am deja], plus un fișier de calendar. Fără email automat, fără plată și fără video în platformă, deocamdată.
6. Testăm: două conturi, pe două aparate, apasă pe același interval; o programare făcută la 23:30 apare în ziua corectă; o anulare eliberează intervalul. Punct de salvare după.
```

De ce funcționează promptul: E prima funcție în care doi oameni se pot călca pe picioare, și prima în care timpul contează. Două lucruri trebuiau să vină de la tine la nivelul 3: regula „un interval, un om”, pusă în baza de date, nu în pagină (pagina poate fi ocolită sau prinsă pe picior greșit, baza nu), și ora României scrisă ca cerință, pentru că o programare arătată cu o oră greșită e un om care lipsește de la întâlnire. Și observă ce ai lăsat pe dinafară: email, plată, video. O programare care merge fără ele e un test mai bun al afacerii decât una care le are pe toate și nu e folosită.

Pune răspunsul la îndoială: Deschide platforma pe două aparate, cu două conturi, și apasă pe același interval cât poți de aproape, în același timp. Fă-o de cinci ori. Dacă o singură dată amândoi văd „confirmat”, regula ta stă în pagină, nu în bază. Cere-i lui Claude să-ți arate rândul din baza de date care face a doua rezervare imposibilă, nu pe cel din cod care o face improbabilă.

### T33 · Mi · 1h · API · Ce e un API: prima ta funcție pe server, care vorbește cu Claude („Întreabă AI-ul”)

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 40 min în loc de 1h): Ai mai chemat un API cu cheie? Construiește funcția fără explicațiile de la început, dar nu sări trei lucruri: dovada că cheia nu e în git și nu ajunge în browser (cere-i lui Claude să-ți arate cum verifici), calculul costului pe apel cu cifre și limita zilnică, și provocarea cu întrebarea fără răspuns.

Misiunea: Construiește o funcție serverless pe Vercel (în folderul api/) care primește o întrebare din proiect („ce pot mânca dimineața dacă plec de acasă la șase?”), îi dă lui Claude conținutul tău ca text și întoarce răspunsul, cu recomandările pe care s-a bazat. Cheia API stă doar în variabilele de mediu de pe Vercel, iar funcția are o limită zilnică.

Promptul tău trebuie să acopere:
- cererea unei explicații, înainte de cod, a ce e un API (cu comparația chelnerului sau alta a ta), ce e o funcție serverless și de ce cheia lui Claude NU poate sta în pagina din browser
- crearea cheii în consola Anthropic de către tine, cu Claude ghidând, și punerea ei ca variabilă de mediu pe Vercel și local (fără să apară vreodată în git)
- contextul pe care îl primește Claude: recomandari.json ca text, și instrucțiunea să răspundă doar din conținutul tău și să spună când nu știe
- limita zilnică de întrebări și de ce există (cost pe apel, calculat împreună, cu cifre)
- ecranul: o întrebare, răspunsul, și recomandările pe care s-a bazat, ca linkuri
- testul cap-coadă pe localhost și pe adresa publică, cu o întrebare la care conținutul are răspuns și una la care n-are

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Vreau o funcție „Întreabă AI-ul”: scriu o întrebare în proiect („ce pot mânca dimineața dacă plec de acasă la șase?”), iar Claude răspunde din conținutul meu. Înainte de cod, explică-mi: ce e un API, ce e o funcție serverless pe Vercel și de ce cheia lui Claude nu poate sta în pagina din browser. Apoi planul, și „ok” de la mine.

Reguli:
1. Cheia o fac eu în consola Anthropic, cu tine ghidând; o pun ca variabilă de mediu pe Vercel și local; nu apare niciodată în git. Spune-mi cum verific asta.
2. Funcția primește întrebarea, îi dă lui Claude recomandari.json ca text și instrucțiunea: răspunde doar din conținutul ăsta, scurt, și spune „asta nu e în recomandările noastre; întreabă un nutriționist” când nu știe; întoarce și identificatorii recomandărilor pe care s-a bazat. Patru reguli în plus, pentru că e vorba de sănătate. Unu: folosește doar recomandările publicabile (cu „verificat: da” și cu numele nutriționistului care le-a citit); cele de probă, doar în modul de probă. Doi: sub răspuns apare recomandarea pe care se sprijină, cuvânt cu cuvânt, cu sursa ei, iar textul scris de Claude doar o leagă de întrebarea omului, fără niciun sfat care nu e în ea. Trei: la orice întrebare despre o boală, un medicament, o sarcină, alăptare, un copil sau o tulburare de alimentație nu răspunde, ci trimite omul la medic, iar un om oprit de chestionar nu ajunge deloc la AI. Patru: fiecare răspuns spune, din primul rând, că vine de la un AI, nu de la un om.
3. Calculăm împreună cât costă un apel (tokeni de intrare cu tot conținutul, tokeni de ieșire) și punem o limită de [numărul ales de mine] întrebări pe zi, pe tot proiectul.
4. Ecranul: câmpul de întrebare, răspunsul, sursele ca linkuri, și starea „limita de azi s-a terminat”.
5. Testăm pe localhost și pe adresa publică: o întrebare cu răspuns în conținut, una fără și una medicală („pot ține meniul ăsta dacă iau pastile de tensiune?”). Punct de salvare după.
```

De ce funcționează promptul: Azi Claude intră în produsul tău, nu doar în construirea lui, și înveți singurul lucru care nu se negociază la un API: cheia stă pe server, niciodată în browser, pentru că din browser oricine o poate citi și folosi pe banii tăi. „Răspunde doar din conținutul meu și spune când nu știi” e felul în care îl ții cinstit pe un Claude care altfel ar inventa. Iar calculul costului pe apel, cu cifre, e ce te face să pui limita din prima zi, nu după prima factură.

Pune răspunsul la îndoială: Pune o întrebare al cărei răspuns nu e în conținutul tău („e bun postul intermitent pentru mine?”). Dacă răspunde sigur pe el, instrucțiunea ta nu ține: a inventat sau a scos din memoria lui, fără nimic verificat de tine. Repară instrucțiunea până spune „asta nu e în recomandările noastre; întreabă un nutriționist”.

### T34 · Mi · 1h · Meniul aprobat · Meniul săptămânii: Claude propune, nutriționistul aprobă, clientul îl vede abia apoi

Misiunea: Din răspunsurile unui om la chestionar și doar din recomandările citite de un nutriționist, funcția de azi-dimineață îi cere lui Claude un meniu pentru o săptămână. Meniul ajunge întâi la nutriționist, marcat „propunere, neaprobat”; el îl aprobă, îl schimbă sau îl respinge. Clientul îl vede doar după aprobare, cu numele celui care l-a aprobat. Un meniu neaprobat nu poate fi citit de client nici dacă îi știe adresa.

Promptul tău trebuie să acopere:
- contextul: regula de conținut a platformei și de ce se aplică și la ce propune Claude din interiorul ei
- ce primește Claude: răspunsurile de care are nevoie și recomandările publicabile; ce NU primește: numele și emailul omului; și cine nu primește meniu deloc: omul oprit de chestionar și cel care nu a dat acordul din T31
- formatul strict al meniului și ce face platforma dacă răspunsul nu îl respectă
- regula: fiecare masă din meniu trimite la recomandarea pe care se sprijină; ce nu se sprijină pe niciuna iese sau e marcat „de întrebat nutriționistul”
- starea „propunere”, văzută doar de nutriționist, cu „aprob”, „schimb” și „resping”, și regula RLS care face un meniu neaprobat de necitit pentru client
- cronometrul: cât îi ia nutriționistului o aprobare (cifra intră luni în socoteala afacerii), și aceeași limită zilnică ca funcția de azi-dimineață

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Construim „meniul săptămânii”: din răspunsurile unui om la chestionar, funcția de azi-dimineață îi cere lui Claude un meniu pe șapte zile, iar meniul ajunge întâi la nutriționist. Înainte de cod, planul.

Reguli:
1. Claude primește doar răspunsurile de care are nevoie și recomandările publicabile (cu „verificat: da” și cu numele nutriționistului care le-a citit; cele de probă, doar în modul de probă). Nu primește numele și emailul omului. Arată-mi exact ce pleacă spre Claude la un apel. Un om oprit de chestionar nu primește meniu, iar meniul pleacă spre nutriționist doar dacă omul a dat acordul din T31; altfel îi cerem întâi acordul.
2. Formatul răspunsului e strict: zilele, mesele, și la fiecare masă identificatorul recomandării pe care se sprijină. O masă fără recomandare în spate nu intră în meniu: apare pe o listă separată, „de întrebat nutriționistul”. Dacă răspunsul nu respectă formatul, platforma arată o eroare clară și nu afișează nimic pe jumătate.
3. Meniul apare întâi doar la nutriționist, marcat „propunere, neaprobat”, cu trei butoane: „aprob”, „schimb” și „resping”. Clientul vede până atunci „meniul tău așteaptă aprobarea nutriționistului”.
4. RLS: clientul nu poate citi un meniu neaprobat, nici din pagină, nici direct din baza de date. După aprobare îl vede, cu numele celui care l-a aprobat și cu data.
5. Platforma măsoară cât durează o aprobare, de la deschiderea propunerii până la buton. Cifra îmi trebuie luni, la socoteala afacerii.
6. Aceeași limită zilnică ca „Întreabă AI-ul”.
7. Testăm: un meniu propus, aprobat după ce l-a citit un om, și unul respins. Până am un nutriționist adevărat pe listă, rolul lui îl joc eu, doar pe conturile mele de probă: niciun om adevărat nu primește un meniu aprobat de mine. Punct de salvare după.
```

De ce funcționează promptul: Azi produsul însuși impune regula pe care o știi din T18: Claude propune, un om care se pricepe aprobă, și abia apoi ajunge la cineva. La o platformă de nutriție, „un om aprobă” nu e o politețe, e ce o deosebește de un chatbot. Trei lucruri trebuiau să vină de la tine: regula de acces pusă în baza de date (un meniu neaprobat ascuns doar în pagină e un meniu care se poate citi), datele minime trimise lui Claude, și cronometrul. De timpul de aprobare atârnă socoteala afacerii tale, deci îl măsori, nu îl ghicești. Și nu îl scurtezi pe seama cititului: un meniu aprobat fără să fie citit e un meniu neaprobat. Cât timp îl cronometrezi pe tine, cifra e o presupunere; devine măsurată când aprobă un nutriționist.

Pune răspunsul la îndoială: Fă un meniu-propunere pentru contul tău de probă și, fără să-l aprobi, încearcă să-l citești din contul de client: întâi din pagină, apoi cerându-i lui Claude să încerce direct în baza de date, cu cheia publică. Dacă îl vezi pe oricare dintre drumuri, RLS-ul nu ține. Apoi citește meniul ca nutriționist: e vreo masă care nu trimite la nicio recomandare? Aceea e inventată, oricât de sănătoasă ar suna.

### T35 · Jo · 45 min · Tracker · Tracker v3: în cloud, pe toate aparatele tale, cu o vedere doar de citit

Misiunea: Trackerul tău de progres se mută din localStorage în Supabase (un tabel separat în același proiect), se vede și se bifează de pe orice aparat al tău, și are un link cu o vedere de citit pentru cine vrei tu: ce ai bifat, când, și notițele tale, fără să poată schimba nimic.

Promptul tău trebuie să acopere:
- migrarea bifelor existente din exportul JSON (T21), fără să pierzi istoricul
- un tabel separat, cu RLS: scrii doar tu; vederea de citit se deschide printr-un link anume (decizi cum: un identificator secret în link sau contul Google al omului)
- vederea de citit: pe săptămâni, cu ore făcute din total și ultima activitate
- publicarea trackerului ca pagină a proiectului sau ca proiect separat pe Vercel, cu motivul alegerii
- testul: bifezi de pe laptop, apare pe telefon; cineva deschide linkul de citit și vede, dar nu poate bifa

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Mutăm trackerul în cloud, pe Supabase, într-un tabel separat de datele proiectului. Vreau: să-l văd și să bifez de pe orice aparat al meu; un link cu o vedere de citit (pe săptămâni, ore făcute din total, ultima activitate), fără drept de a schimba.

1. Întâi planul: tabelul, regulile RLS (scriu doar eu; vederea de citit prin [varianta aleasă de mine: identificator secret în link sau contul Google al omului]) și unde publicăm pagina (în proiect, la o adresă ascunsă, sau separat pe Vercel). Argumentează și așteaptă „ok”.
2. Migrarea: importăm exportul JSON din T21, cu stări și date, fără să pierdem nimic.
3. Construim, testăm de pe două aparate, apoi dau linkul de citit cuiva și îl rog să încerce să bifeze ceva. Nu trebuie să poată.
4. Punct de salvare și un rând în README despre tracker.
```

De ce funcționează promptul: E a treia versiune a aceleiași unelte, și asta e intenționat: trackerul e firul care leagă localStorage (S1), JSON (S2) și baza de date cu reguli de acces (S3). Vederea de citit e primul tău ecran „pentru altcineva”, cu un drept de acces diferit de al tău. Seamănă cu ceva? Exact așa vede Bogdan bifele tale din planul ăsta: o pagină pe care o poate citi și nu o poate schimba. De azi știi cum e făcută.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă: „Dacă cineva primește linkul de citit și îl trimite din greșeală altcuiva, ce poate face persoana aia?”. Răspunsul trebuie să fie „să citească”. Dacă e orice altceva, RLS-ul tabelului nou nu e bun. Repară-l înainte de audit, pentru că SuperBoris va întreba exact asta.

### T36 · Jo · 1h 15 min · Audit · Primul audit SuperBoris: securitatea datelor, cu brief-ul tău

Misiunea: Scrie un brief de audit (scop, ce verificăm, criterii da/nu), validează-l cu Claude, apoi dă-l lui SuperBoris pentru o verificare independentă a proiectului: RLS pe toate tabelele, lista nutriționiștilor, cheia API, funcțiile cu limită. Repară ce iese „de reparat”, re-verifică, și salvează raportul în repo.

Promptul tău trebuie să acopere:
- brief-ul scris de tine înainte: scopul (un om vede doar răspunsurile, meniurile și programările lui; un nutriționist vede doar ce i-a arătat omul; un meniu neaprobat nu poate fi citit de client; un om oprit de chestionar nu ajunge la AI și la meniu; un interval nu se poate rezerva de două ori; nimeni nu poate folosi cheia Claude sau funcțiile în afara limitei zilnice), limitele (ce NU verificăm azi), criteriile da/nu
- trimiterea brief-ului către SuperBoris cu /superboris, fără concluziile tale despre cod
- citirea raportului cu întrebarea nr. 8: ce e verificat de el cu o dovadă și ce e presupunere
- repararea punctelor „de reparat” cu Claude Code și re-auditul, până la „aprobat” sau cel mult trei runde
- raportul și brief-ul salvate în docs/audit/, cu data, și punct de salvare
- o listă scurtă a ce ai acceptat „deocamdată”, cu motiv și dată

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Vreau primul audit independent al proiectului. Întâi mă ajuți să scriu brief-ul, apoi îl dăm lui SuperBoris, fără părerile mele despre cod.

Brief:
- Scop: un om vede doar răspunsurile, meniurile și programările lui; un nutriționist vede doar ce i-a arătat omul; un meniu neaprobat nu poate fi citit de client; un om oprit de chestionar nu ajunge la AI și la meniu; un interval nu se poate rezerva de două ori; nimeni nu poate folosi cheia Claude sau funcțiile în afara limitei zilnice.
- Verificăm: RLS pe fiecare tabel (inclusiv lista nutriționiștilor, meniurile neaprobate și trackerul), variabilele de mediu și ce e în git, limita funcțiilor, și ce vede un client autentificat din datele altui client.
- Nu verificăm azi: designul, textele, viteza.
- Criterii: pentru fiecare punct, „da” înseamnă o încercare concretă care a eșuat cum trebuia (de exemplu scrierea ca străin a fost refuzată), nu o citire a codului.

Validează brief-ul cu mine, apoi: /superboris cu brief-ul. După raport, îmi arăți ce e verificat cu dovadă și ce e presupunere, reparăm împreună ce e „de reparat”, cerem re-audit. Raportul și brief-ul în docs/audit/ cu data; punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Până azi, cel care a construit a și verificat. SuperBoris primește brief-ul tău și nimic din ce crezi tu despre cod: așa găsește ce n-ai văzut. Criteriul „o încercare care a eșuat cum trebuia” e diferența dintre un audit și o lectură. Și lista „acceptat deocamdată, cu motiv” e maturitate: nu totul se repară azi, dar nimic nu se uită.

Pune răspunsul la îndoială: Alege un punct marcat „aprobat” în raport și cere-i lui SuperBoris: „Arată-mi exact încercarea pe care ai făcut-o și ce răspuns ai primit.” Dacă nu poate, punctul nu era verificat. Un auditor căruia îi ceri dovada e un auditor bun, nu unul jignit.

### T37 · Vi · 1h 15 min · Conținut · Recomandările complete: verificate la sursă și citite de un nutriționist

Misiunea: Conținutul proiectului e complet și verificat: cel puțin 30 de recomandări, fiecare cu ghidul și pagina din care vine; cele citite de nutriționist au numele lui și data, iar restul rămân în modul de probă până le citește, totul trecut prin verificarea ta la sursă; o comandă tipărește singură „N din M verificate”. Pozele și textele luate din altă parte au drepturi pe care ai voie să le folosești, cu sursa notată.

Promptul tău trebuie să acopere:
- ritmul: câte opt recomandări odată, cu regula despre ce înseamnă „verificat” (deschid ghidul la pagina scrisă în recomandare și compar ce scrie acolo cu ce a scris Claude; ce nu găsesc în ghid iese, iar ce rămâne îi dau nutriționistului să citească)
- o comandă (script) care numără tot conținutul și ce e verificat, și tipărește totalul pe ultimul rând; numărul din README vine din ieșirea ei
- pozele și textele: de unde au voie să vină (doar poze făcute de mine sau cu licență liberă, fără poze «înainte și după»; textele ghidurilor nu se copiază: recomandarea e scrisă în cuvintele mele, cu trimitere la sursă), cu autorul și sursa notate la fiecare
- ce faci cu ce rămâne neverificat la final (iese din proiect sau rămâne marcat), decizie notată
- o verificare de ansamblu: ce lipsește, ce se repetă, ce se contrazice, citit cap-coadă de tine

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Terminăm conținutul: cel puțin 30 de recomandări, fiecare cu ghidul și pagina din care vine; cele citite de nutriționist au numele lui și data, iar restul rămân în modul de probă până le citește, totul verificat. Reguli:
1. Lucrăm în ritmul ăsta: câte opt recomandări odată. Propui în JSON, cu aceleași câmpuri. „Verificat: da” îl pune doar omul, după ce a verificat la sursă (ghidurile publice de alimentație sănătoasă alese în research și nutriționistul cu care lucrez).
2. După fiecare porție, îmi semnalezi ce se repetă, ce se contrazice cu ce există deja și ce lipsește. Reparăm înainte să trecem mai departe.
3. Pozele și textele din altă parte: doar poze făcute de mine sau cu licență liberă, fără poze «înainte și după»; textele ghidurilor nu se copiază: recomandarea e scrisă în cuvintele mele, cu trimitere la sursă. La fiecare, autorul și sursa, într-un fișier date/surse.json.
4. Scrii un script care numără tot conținutul și ce e verificat și tipărește pe ultimul rând „N din M verificate”. Numărul ăsta intră în README, copiat din ieșirea scriptului.
5. Trimit nutriționistului tot ce are „verificat: da” și trec numele lui și data doar la cele pe care le-a citit; restul rămân în modul de probă până le citește. Scriptul numără și câte sunt citite de el. Dacă nu am încă un nutriționist, scriu asta în jurnalul de decizii, cu ziua până la care îl caut.
6. La sfârșit: ce facem cu ce a rămas neverificat: [decizia mea: iese / rămâne marcat], notată în jurnalul de decizii. Punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Săptămâna asta ai construit motorul; azi pui combustibilul, cu aceeași regulă de la T18: Claude propune, omul verifică la sursă. Scriptul care numără e lecția lui Bogdan despre dovezi: o cifră dintr-un raport vine din ieșirea unei comenzi, nu din memoria cuiva. Iar drepturile pe poze și texte sunt întrebarea „a cui e sursa?”: un proiect public cu lucruri luate de oriunde e un proiect care primește într-o zi un email neplăcut.

Pune răspunsul la îndoială: Rulează scriptul, apoi schimbă de mână un „verificat: da” în „nu” și rulează din nou. S-a schimbat cifra? Dacă nu, scriptul minte și README-ul ar minți cu el. Apoi dă cuiva o bucată de conținut și roagă-l să găsească o greșeală. Dacă găsește, standardul tău de „verificat” mai are de crescut.

### T38 · Vi · 45 min · Review · Review-ul de vineri și jurnalul săptămânii 3

Misiunea: Review-ul săptămânii, cu Claude ca public și rezumatul pentru Bogdan, în formatul știut, plus demo-ul funcțiilor noi pe două aparate și raportul de audit cu ce ai reparat. Apoi jurnalul săptămânii 3.

Promptul tău trebuie să acopere:
- rezumatul, cel mai bun prompt (de data asta scris de tine, fără referință), o greșeală a lui Claude, trei întrebări deschise, parcarea de cuvinte
- demo-ul pe două aparate, în 5 minute, cu o poveste (un om care folosește proiectul), nu un tur al butoanelor
- raportul de audit: ce a găsit, ce ai reparat, ce ai acceptat deocamdată și de ce
- ce ai face diferit la baza de date dacă ai lua-o de la capăt
- jurnalul: jurnal/saptamana-3.md, cu cele 5 întrebări, și punct de salvare

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Pregătește review-ul meu de vineri. Îl fac cu tine ca public sceptic, iar lui Bogdan îi trimit rezumatul, pe WhatsApp. Formatul de până acum (rezumat în 5 rânduri, cel mai bun prompt al meu, o greșeală a ta și cum am prins-o, 3 întrebări deschise, parcarea de cuvinte), plus:
- demo-ul pe două aparate, în 5 minute, ca o poveste: un om folosește proiectul, iar ce face pe un aparat apare pe celălalt
- raportul de audit în trei rânduri: găsit, reparat, acceptat deocamdată (cu motiv)
- un răspuns cinstit: ce aș face diferit la baza de date dacă aș lua-o de la capăt

Apoi PRD-ul, adus la zi ca versiunea 3: conturile, programarea, AI-ul și meniul aprobat, fiecare cu deciziile ei numerotate (auditul final din T44 compară platforma cu el). La urmă jurnalul: jurnal/saptamana-3.md, împreună, cu aceleași 5 întrebări. Punct de salvare „Jurnal săptămâna 3”.
```

De ce funcționează promptul: Cel mai bun prompt al săptămânii e, de data asta, unul scris de tine fără prompt de referință: compară-l cu cel din săptămâna 1 și vezi drumul. Întrebarea „ce aș face diferit” nu e autocritică, e proiectare: răspunsul la ea e prima decizie din următorul tău proiect.

Pune răspunsul la îndoială: Trimite-i lui Bogdan, odată cu rezumatul, adresa și rugămintea să pună o întrebare funcției „Întreabă AI-ul”. Dacă răspunsul pe care îl primește e bun, întreabă-l ce l-ar face să aibă încredere în el. Dacă e prost, ai prima sarcină de luni.

## Săptămâna 4: Lansarea: cifrele afacerii, datele oamenilor, primii zece (Nivel 3: scrii singură prompturile)

Luni, afacerea în cifre, cu Louis: cât costă un client și la ce preț nu pierzi, în trei feluri de a vinde platforma, și ce preț arăți la lansare; apoi stările și textele, scrise de tine. Marți: teste automate pentru ce nu are voie să se strice, apoi datele despre sănătate: acordul, ștergerea, copia ta și lista de întrebări pentru un avocat. Miercuri: adresa finală, cu login-ul mutat fără să se strice, și auditul final: PRD-ul față în față cu platforma. Joi, lansarea la zece oameni de pe lista de așteptare, cu previzualizare pe WhatsApp, și primul tău skill. Vineri: README cinstit, pagina ta de învățare, retrospectiva, cu verdictul lui Louis și decizia ta, și demo-ul final.

Livrabile: fișa ideii v3 și tabelul cu cifre · teste automate cu „N din N trecute” · acord, notă de confidențialitate, ștergere încercată · întrebările pentru avocat · adresa finală cu HTTPS · raport de audit final · platforma la 10 oameni · un skill · README + pagina de învățare · verdictul lui Louis și decizia ta · demo final

### T39 · Lu · 1h · Cifre · Afacerea în cifre, cu Louis: cât costă un client, la ce preț nu pierzi, trei feluri de a o vinde

Misiunea: Pune afacerea în cifre, cu Louis: cât te costă un client pe lună (apelurile către Claude, timpul nutriționistului, uneltele), la ce preț nu pierzi și câți clienți îți acoperă cheltuielile, în trei feluri de a vinde platforma: doar AI-ul; AI-ul plus meniul aprobat de un om; amândouă plus o discuție pe lună cu nutriționistul. Fiecare cifră are lângă ea de unde vine. La final hotărăști ce preț arăți joi, la lansare.

Promptul tău trebuie să acopere:
- cifrele pe care le ai deja, aduse de tine, fiecare cu sursa ei: costul unui apel (T33), cât cere nutriționistul pe o consultație și cât ține ea (din T13), cât durează aprobarea unui meniu (cronometrată în T34), cifrele testului de cerere, ce plătești pe lună pentru unelte
- cererea ca fiecare cifră să poarte nivelul de dovadă, pe treptele din T12 (presupus, găsit online cu sursa, spus sau măsurat de tine, confirmat de un specialist, confirmat cu clienți), și ca presupunerile să stea la vedere, nu ascunse într-o formulă
- cele trei feluri de a vinde, fiecare cu: costul pe client pe lună, prețul la care nu pierzi, câți clienți acoperă cheltuielile fixe (ce plătești în fiecare lună, oricâți clienți ai)
- comparația cu profilul tău din T12: câți bani și cât timp îți trebuie până acolo, față de cât ai spus că poți pune
- un tabel pe care îl poți deschide și schimba singură (un fișier CSV, adică un tabel simplu, ca text, pe care îl deschide Excel), în care schimbi o presupunere și vezi ce se schimbă
- fișa ideii v3 și decizia ta, scrisă cu motiv în jurnalul de decizii: ce preț arăți joi și pentru care dintre cele trei feluri

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
/louis ne întoarcem la ideea mea (platforma de telenutriție) pentru partea de bani. Dosarul ideii e în folder, cu fișa v2 din săptămâna 2. Azi vreau socoteala, nu povestea.

Ce aduc eu, fiecare cifră cu sursa ei:
- costul unui apel către Claude, calculat în T33: [cifra mea]
- cât cere nutriționistul pe o consultație și cât ține ea (din T13), și cât durează aprobarea unui meniu, cronometrată în T34: [cifrele mele; dacă pe nutriționist l-am jucat eu, cifra e „presupus”]
- testul de cerere: câți au văzut pagina și câți s-au înscris, față de pragul din test-cerere.md: [cifrele mele]
- ce plătesc pe lună pentru unelte (Supabase, Vercel, domeniu, abonamentul Claude): [cifrele mele]

Ce vreau de la tine:
1. Costul pe client pe lună, în trei feluri de a vinde: doar AI-ul; AI-ul plus meniul săptămânii aprobat de nutriționist; amândouă plus o discuție de 30 de minute pe lună cu el. Arată calculul, rând cu rând.
2. Pentru fiecare fel: prețul la care nu pierd și câți clienți îmi acoperă cheltuielile fixe (ce plătesc în fiecare lună, oricâți clienți am).
3. La fiecare cifră, nivelul de dovadă, pe treptele din T12: presupus, găsit online (cu sursa), spus sau măsurat de mine, confirmat de un specialist, confirmat cu clienți. Presupunerile, sus, la vedere.
4. Pune totul într-un fișier CSV (un tabel simplu, ca text) pe care îl pot deschide în Excel, ca să schimb o presupunere și să văd ce se schimbă.
5. Compară cu profilul meu din T12: câți bani și cât timp îmi trebuie până îmi acopăr cheltuielile, față de cât am spus că pot pune.

La final: fișa ideii v3 și întrebarea ta pentru mine, nu răspunsul: ce preț arăt joi și pentru care fel. Hotărăsc eu și scriu motivul în jurnalul de decizii. Nu rotunji în favoarea mea.
```

De ce funcționează promptul: Până azi afacerea era o poveste cu dovezi; de azi are și o socoteală. Trei lucruri trebuiau să vină de la tine: cifrele măsurate de tine (un cost calculat în T33 bate orice estimare), nivelul de dovadă cerut la fiecare rând, și presupunerile puse la vedere, pentru că o socoteală frumoasă pe o presupunere ascunsă e cel mai convingător fel de a te păcăli. Felul al doilea și al treilea au un cost pe care AI-ul nu-l are: timpul unui om. De aici vine întrebarea adevărată a afacerii tale: cât din serviciu poate face AI-ul fără ca serviciul să fie mai prost.

Pune răspunsul la îndoială: Deschide tabelul și dublează timpul în care nutriționistul aprobă un meniu. Mai iese socoteala? Apoi taie la jumătate numărul de oameni care se înscriu. Care dintre cele două te scoate din joc mai repede? Aceea e presupunerea pe care o verifici prima după cele patru săptămâni, și e bine s-o știi înainte de lansare, nu după.

### T40 · Lu · 1h · Stări și texte · Stările și textele: ecranul gol, fără internet, eroarea, scrise de tine

Misiunea: Fiecare ecran are starea goală, de încărcare, de eroare și de succes, cu texte scrise de tine, în vocea ta, nu generate. Nimic nu lasă omul să se întrebe „și acum ce fac?”.

Promptul tău trebuie să acopere:
- inventarul tuturor stărilor, cerut lui Claude înainte de orice text, ecran cu ecran, inclusiv cele două care țin doar de platforma ta: „pentru tine e nevoie de medic” și „meniul tău așteaptă aprobarea”
- regula: textele le scrii tu (Claude propune, tu rescrii în vocea ta); fiecare mesaj spune ce s-a întâmplat și ce poate face omul acum
- un fișier texte.json cu toate textele, separat de cod, ca să le poți schimba fără Claude
- verificarea pe telefon a fiecărei stări, provocată intenționat (modul avion, date șterse, un răspuns care nu vine)
- ce ai învățat despre tonul tău: cum vorbește proiectul tău, în două rânduri, puse în stil.md

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Facem inventarul stărilor proiectului și scriem textele lor. Întâi lista: pentru fiecare ecran (pagina de ofertă, înscrierea pe listă, chestionarul, recomandările, întrebarea pentru AI, meniul săptămânii, programarea, ecranul nutriționistului, login), stările goală, de încărcare, de eroare și de succes, plus cele două care țin doar de platforma mea: „pentru tine e nevoie de medic” și „meniul tău așteaptă aprobarea nutriționistului”. Așteaptă „ok” pe listă.

Apoi, pentru fiecare stare, propune un text în două rânduri: ce s-a întâmplat și ce poate face omul acum. Eu le rescriu în vocea mea și le punem în texte.json, separat de cod, ca să le schimb singură după.

Reguli: fără „oops”, fără „ceva n-a mers”, fără coduri de eroare în fața omului; o stare goală e o invitație („nu ai încă niciun meniu; începe cu chestionarul, durează trei minute”), nu o scuză. La final, două rânduri în stil.md despre cum vorbește proiectul meu, și verificarea fiecărei stări pe telefon, provocată intenționat. Punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Stările sunt locul unde se vede dacă un proiect a fost gândit pentru oameni sau doar construit. Textele le scrii tu pentru că vocea e a ta, nu a lui Claude: o platformă de nutriție nu ceartă pe nimeni și nu promite kilograme. Iar texte.json e lecția „date separate de cod”, aplicată la cuvinte: schimbi un mesaj fără să atingi nimic altceva.

Pune răspunsul la îndoială: Roagă un prieten să citească doar textele de eroare, fără proiect, și să-ți spună ce crede că s-a întâmplat la fiecare. Unde ghicește greșit, textul e neclar. Repară textul, nu explica.

### T41 · Ma · 1h · Teste · Teste automate pentru ce nu are voie să se strice

Misiunea: Scrie, cu Claude, teste automate pentru lucrurile care nu au voie să se strice: un răspuns din chestionar care trebuie să oprească chiar oprește și nu arată nicio recomandare; nicio recomandare fără „verificat: da” sau fără numele nutriționistului care a citit-o nu apare în afara modului de probă, nici în chestionar, nici în răspunsurile AI-ului; un om oprit de chestionar nu ajunge la AI și nu primește meniu; un meniu neaprobat nu poate fi citit de client; un interval nu se poate rezerva de două ori; recomandari.json se citește fără erori și fiecare recomandare are sursă. O comandă le rulează pe toate și tipărește „N din N trecute”, iar CLAUDE.md spune că înainte de push se rulează testele.

Promptul tău trebuie să acopere:
- explicația a ce e un test automat, cu un exemplu din proiectul tău (ce ar fi prins Ziua de Debug din T24)
- lista a ce testezi, aleasă de tine după „ce i-ar putea face rău unui om dacă ar fi greșit”, nu după ce e ușor
- comanda unică și ieșirea ei cu totalul pe ultimul rând; numărul din README vine din ieșirea ei
- un test care pică intenționat o dată, ca să vezi cum arată eșecul, apoi reparat
- regula în CLAUDE.md: testele se rulează înainte de fiecare push, și ce se întâmplă dacă pică

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Vreau teste automate pentru ce nu are voie să se strice. Întâi explică-mi ce e un test automat, cu un exemplu din proiectul meu: care dintre cele trei defecte din Ziua de Debug ar fi fost prins de un test, și cum.

Lista mea, după „ce i-ar putea face rău unui om dacă ar fi greșit”: un răspuns din chestionar care trebuie să oprească chiar oprește și nu arată nicio recomandare; nicio recomandare fără „verificat: da” sau fără numele nutriționistului care a citit-o nu apare în afara modului de probă, nici în chestionar, nici în răspunsurile AI-ului; un om oprit de chestionar nu ajunge la AI și nu primește meniu; un meniu neaprobat nu poate fi citit de client; un interval nu se poate rezerva de două ori; recomandari.json se citește fără erori și fiecare recomandare are sursă.

Apoi: o singură comandă care le rulează pe toate și tipărește „N din N trecute” pe ultimul rând. Stricăm intenționat ceva în recomandari.json, rulăm, vedem cum arată eșecul, reparăm. Punem în CLAUDE.md regula: înainte de push, testele; dacă pică, nu se face push. Numărul din README îl copiem din ieșirea comenzii. Punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Testele sunt al doilea filtru dintre tine și internet (primul e verificarea pe localhost). Alegi ce testezi după cât ar durea, nu după cât e de ușor. „N din N trecute”, tipărit de comandă, e regula lui Bogdan despre dovezi: cifra din README vine din ieșirea comenzii, nu din memoria cuiva. Și testul care pică intenționat e singurul fel de a ști că testele chiar prind ceva.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă: „Ce test ar fi trebuit să scriem și nu l-am scris?”. Vei primi o listă. Alege unul singur, cu un motiv, și scrie-l. Restul merg în README la „ce aș testa dacă aș avea încă o săptămână”.

### T42 · Ma · 1h · Confidențialitate · Datele despre sănătate: acordul, ștergerea, copia ta și întrebările pentru avocat

Misiunea: Platforma ta ține date despre sănătatea unor oameni: ce mănâncă, ce au bifat în chestionar, ce au întrebat. Fă inventarul lor, pune acordul înaintea chestionarului, scrie nota de confidențialitate, construiește și încearcă ștergerea, fă-ți o copie a datelor care nu ajunge în git, și scrie lista de întrebări la care răspunde un avocat sau un nutriționist, nu Claude. La final hotărăști, în scris, ce primesc joi cei zece oameni.

Promptul tău trebuie să acopere:
- explicația, cerută înainte, a ce e GDPR pentru un proiect mic și de ce datele despre sănătate sunt tratate mai strict; la întrebările de lege, Claude îți arată ce e de aflat și unde scrie, nu îți dă verdictul
- inventarul: ce date ții, în ce tabel, de ce, cât timp, cine le vede (omul, nutriționistul căruia i-a dat voie, și tu, din panoul Supabase), și ce pleacă spre Anthropic când cineva întreabă AI-ul
- acordul: un ecran înaintea chestionarului, în cuvintele tale, fără căsuțe bifate dinainte; fără acord nu se salvează nimic
- ștergerea: un om își șterge contul și toate datele lui dintr-un buton; o încerci tu, cu un cont de probă, și verifici în Supabase că nu a rămas nimic
- copia ta: un script exportă datele într-un folder local trecut în .gitignore, și verifici că folderul nu apare în git; nota de confidențialitate spune că există copia și după câte zile o ștergi, ca ștergerea unui cont să fie adevărată și în ea
- lista de întrebări pentru un avocat și pentru nutriționist, cu cine răspunde la fiecare, și decizia scrisă pentru joi

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Platforma mea ține date despre sănătatea unor oameni și vreau să le pun în ordine înainte de lansare. Întâi explică-mi ce înseamnă GDPR pentru un proiect mic și de ce datele despre sănătate sunt tratate mai strict. La orice întrebare de lege nu-mi da un verdict: arată-mi ce e de aflat, unde scrie și cine trebuie să confirme.

Apoi, pe rând, cu „ok” de la mine:
1. Inventarul, într-un tabel: ce date ținem (răspunsurile la chestionar, întrebările puse AI-ului, dacă le ținem, meniurile, programările, emailurile de pe lista de așteptare), unde stau, de ce, cât timp, cine le vede (omul, nutriționistul căruia i-a dat voie, și eu, din panoul Supabase). Separat: ce pleacă spre Anthropic la fiecare întrebare și ce spun termenii lor despre datele trimise prin API (deschide pagina lor, nu din memorie).
2. Acordul: un ecran înaintea chestionarului, propus de tine, rescris de mine. Fără acord, nimic nu se salvează. Fără căsuțe bifate dinainte.
3. Nota de confidențialitate, 10–15 rânduri, în cuvintele mele, legată din subsol și din ecranul de acord.
4. Ștergerea: un buton „șterge contul și toate datele mele”. Îl încerc eu, cu un cont de probă, și verificăm în Supabase, tabel cu tabel, că nu a rămas nimic.
5. Copia mea: un script care exportă datele într-un folder local, trecut în .gitignore. Verificăm că folderul nu apare în git. O copie veche ține și datele unui om care între timp și-a șters contul, deci o șterg după [câte zile, decizia mea], iar nota de confidențialitate spune asta. Procedura, în README.
6. Lista de întrebări la care nu răspunzi tu: cine are voie în România să dea sfaturi de nutriție; am voie să numesc AI-ul „nutriționist”; am voie să las AI-ul să răspundă fără ca un om să citească fiecare răspuns; ce avertisment trebuie să vadă omul; cine răspunde dacă un sfat face rău; ce contract îmi trebuie cu nutriționistul; sunt răspunsurile despre ce mănâncă cineva date despre sănătate, și ce îmi trebuie ca să le țin. Lângă fiecare: cine răspunde (un avocat, nutriționistul, autoritatea pentru protecția datelor) și ce fac până primesc răspunsul.

La final, decizia mea, scrisă în jurnalul de decizii: ce primesc joi cei zece oameni dacă nu am toate răspunsurile. Două lucruri nu se negociază: recomandările necitite de un nutriționist rămân în modul de probă, iar fără un nutriționist adevărat pe listă meniurile rămân oprite. Dacă asta lasă prea puțin de arătat, aleg între a lansa doar ce e gata și a amâna. Punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Un chestionar despre ce mănâncă cineva pare nevinovat până citești ce scrie în el: dacă omul e bolnav, ce tratament ia, dacă o femeie e însărcinată. De aceea ziua de azi are două jumătăți. Prima o construiești: acordul, ștergerea, copia. Și le încerci, pentru că „avem buton de ștergere” nu e același lucru cu „am șters și nu a rămas nimic”. A doua nu se construiește: sunt întrebări la care răspunde un om cu răspundere, iar un Claude care ți-ar răspunde sigur pe el la „am voie?” ți-ar face un rău. Promptul bun îi cere harta, nu verdictul. Iar decizia de la final e cea mai matură din tot planul: ce NU le dai oamenilor joi.

Pune răspunsul la îndoială: Fă un cont de probă, completează chestionarul, pune o întrebare AI-ului, programează o discuție, apoi apasă „șterge contul și toate datele mele”. Acum caută în Supabase adresa de email a contului, în fiecare tabel. Dacă o mai găsești undeva (în programări, în meniuri, în întrebările puse AI-ului, dacă le ții), ștergerea ta minte. Repar-o înainte de joi: e singura promisiune din nota de confidențialitate pe care un om o poate verifica.

### T43 · Mi · 45 min · Domeniu · Adresa proiectului: un domeniu al tău (sau un subdomeniu de la Bogdan), cu login-ul mutat fără să se strice

Proba rapidă (pentru cine știe deja; 25 min în loc de 45 min): Ai mai legat un domeniu? Fă-o fără explicații, dar nu sări capcana: adresele de întoarcere OAuth din Google Cloud și din Supabase, actualizate, și login-ul parcurs pe bune pe adresa nouă. Apoi cele trei verificări din provocare.

Misiunea: Hotărăște adresa finală a proiectului: un domeniu cumpărat de tine sau un subdomeniu pe bgn.ro, cerut lui Bogdan. Leagă-l de Vercel prin DNS, cu HTTPS, și mută login-ul cu Google pe adresa nouă fără să se strice. Adresa veche redirecționează.

Promptul tău trebuie să acopere:
- explicația, înainte, a ce e un domeniu, ce e DNS și ce se întâmplă când cineva scrie adresa în browser
- decizia între domeniu propriu (cost, cine îl deține, pe numele cui e cardul) și subdomeniu de la Bogdan, cu motivul
- pașii: cumpărare sau cerere către Bogdan, înregistrarea în DNS, legarea de Vercel, HTTPS verificat
- actualizarea adreselor de întoarcere OAuth (Google Cloud și Supabase) și testul login-ului pe adresa nouă
- redirecționarea adresei vechi și o propoziție în README cu adresa finală

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Vreau o adresă finală pentru proiect. Întâi explică-mi ce e un domeniu, ce e DNS și ce se întâmplă când cineva scrie adresa în browser, în cuvinte obișnuite.

Apoi ajută-mă să hotărăsc: domeniu propriu (.ro sau .com; cât costă pe an, pe numele cui e, ce se întâmplă dacă nu-l reînnoiesc) sau un subdomeniu pe bgn.ro de la Bogdan (gratuit, dar al lui). Recomandă, cu motiv; decizia e a mea.

Pașii, cu „gata” după fiecare: cumpărarea sau cererea; înregistrarea DNS; legarea de Vercel; HTTPS verificat. Apoi, atenție: adresele de întoarcere OAuth din Google Cloud și Supabase trebuie actualizate; testăm login-ul pe adresa nouă, cu un cont Google care nu e al meu, înainte să declarăm gata. Tot acum scot aplicația Google din starea „de probă”, cu pașii aflați în T31; altfel joi oamenii nu pot intra. Adresa veche redirecționează spre cea nouă. O propoziție în README cu adresa finală. Punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Domeniul e ultimul pas pe drumul de la „la mine” la „pe internet, al meu”. Decizia nu e tehnică, e de proprietate: un domeniu cumpărat de tine e al tău; un subdomeniu e împrumutat. Iar „login-ul mutat fără să se strice” e capcana clasică a mutării de adresă: tot ce depinde de adresa veche (OAuth, în primul rând) trebuie găsit și actualizat, iar singurul fel de a ști că a mers e să intri, pe bune, pe adresa nouă.

Pune răspunsul la îndoială: Deschide adresa veche pe telefon. Ajunge pe cea nouă? Apoi deschide adresa nouă fără „https” în față. Tot pe https ajunge? Apoi login. Dacă oricare dintre cele trei nu merge, mutarea nu e gata, oricât de verde ar fi panoul Vercel.

### T44 · Mi · 1h 15 min · Audit final · Auditul final SuperBoris: PRD-ul față în față cu proiectul, înainte de oameni

Misiunea: Al doilea audit independent, cu brief-ul tău: de data asta SuperBoris verifică dacă proiectul face ce spune PRD-ul v3, adus la zi în T38 (fiecare decizie numerotată are o dovadă în produs), dacă securitatea din T36 a rămas în picioare după tot ce ai adăugat, și dacă proiectul e gata pentru oameni care nu ești tu. Repari, re-verifici, salvezi raportul.

Promptul tău trebuie să acopere:
- brief-ul cu trei părți: PRD față în față cu produsul (decizie cu decizie), re-verificarea securității după schimbările din săptămânile 3–4, și „gata pentru străini” (stări, texte, telefon, fără internet)
- criteriile da/nu pentru fiecare parte, scrise de tine
- raportul citit cu întrebarea nr. 8 și lista „acceptat deocamdată” actualizată
- reparațiile cu Claude Code și re-auditul, cel mult trei runde
- docs/audit/ cu al doilea raport, datat, și punct de salvare

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Auditul final, înainte să dau proiectul oamenilor. Mă ajuți să scriu brief-ul, apoi /superboris, fără părerile mele.

Brief:
- Partea 1, PRD față în față cu produsul: pentru fiecare decizie numerotată din PRD v3, dovada că proiectul o respectă (ecranul, comportamentul) sau abaterea, cu „intenționat” / „uitat”.
- Partea 2, securitatea din nou: tot ce s-a verificat în T36, re-încercat acum, după acord, ștergere, texte și domeniul nou. Plus patru încercări care țin de sănătate: un răspuns care oprește chiar oprește, o recomandare necitită de un nutriționist nu se vede în afara modului de probă, un meniu neaprobat nu se vede, AI-ul trimite la medic o întrebare medicală. Și o verificare: pe lista nutriționiștilor sunt doar nutriționiști adevărați; eu nu mai sunt pe ea. Criteriul e tot o încercare care a eșuat cum trebuia.
- Partea 3, gata pentru străini: un om care primește linkul azi, pe telefon, fără internet bun: are toate stările, toate textele, nicio fundătură.
- Nu verificăm: viteza și cifrele afacerii.

După raport: ce e verificat cu dovadă, ce e presupunere; reparăm; re-audit. Lista „acceptat deocamdată” se actualizează cu motiv și dată. Raportul în docs/audit/ cu data; punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Primul audit a verificat securitatea; al doilea verifică promisiunea: PRD-ul e ce ai spus că faci, proiectul e ce ai făcut, și diferența trebuie să fie intenționată și scrisă, nu uitată. „Gata pentru străini” e criteriul care contează mâine, la lansare: nu tu, care știi unde e fiecare buton, ci un om cu telefonul în mână.

Pune răspunsul la îndoială: Alege o abatere marcată „intenționat” în raport și scrie în jurnalul de decizii de ce ai abătut-o, cu data. Dacă nu poți scrie motivul în două rânduri, nu era intenționat, era uitat. Repară sau reclasifică, cinstit.

### T45 · Jo · 1h · Lansare · Lansarea: proiectul la 10 oameni, previzualizarea pe WhatsApp, și ce faci cu ce îți spun

Misiunea: Trimite linkul la 10 oameni reali (întâi cei de pe lista de așteptare, cărora le scrii pe email; dacă nu sunt zece, oameni din felul de client ales în T12), cu o previzualizare frumoasă pe WhatsApp (titlu, poză, descriere), și urmărește ce fac: ce deschid, unde se opresc, ce întreabă. Primele reparații în aceeași zi, din ce au arătat, nu din ce au spus.

Promptul tău trebuie să acopere:
- imaginea și textele de previzualizare (Open Graph) pentru WhatsApp, făcute cu Claude în stilul tău, și testate într-un chat înainte de trimitere
- lista celor 10 și mesajul de trimitere, scris de tine, scurt, cu ce să încerce
- cum afli ce au făcut: o întrebare la 24 de ore (Mom Test), nu „ți-a plăcut?”, și eventual ce îți spune Vercel despre vizite
- reparațiile din aceeași zi, alese după ce au făcut oamenii, cu punct de salvare pentru fiecare
- ce rămâne pe lista „după curs”, cu motiv

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Lansez, cu ce am hotărât marți că primesc oamenii (decizia din T42). Întâi previzualizarea pe WhatsApp: când trimit linkul, să apară o poză în stilul meu, titlul proiectului și un rând de descriere. Explică-mi ce e Open Graph, fă imaginea (din paleta din stil.md), punem textele, și testez într-un chat cu mine înainte să trimit altcuiva. Atenție: WhatsApp ține minte previzualizarea pe adresă, deci o facem bine din prima.

Apoi: lista celor 10 oameni (întâi cei de pe lista de așteptare, cărora le scrii pe email; dacă nu sunt zece, oameni din felul de client ales în T12) și mesajul, scris de mine, scurt, cu o cerere concretă („completează chestionarul și pune-i AI-ului o întrebare pe care chiar o ai”). Îmi pregătești două întrebări pe care le pun la 24 de ore, după regulile Mom Test: ce au făcut cu platforma, nu ce cred despre ea; și ce au făcut la preț, nu dacă „ar plăti”. De azi, butonul „Vreau să încerc” duce la cont și la chestionar, nu la lista de așteptare, iar prețul hotărât luni (T39) rămâne lângă el, cu un rând cinstit: „gratuit cât testăm”. Platforma numără câți au ajuns la preț și câți au apăsat după el; nimeni nu plătește încă.

Ce îmi spune Vercel despre vizite, dacă îmi spune ceva. Reparațiile din aceeași zi, alese după ce au făcut oamenii, fiecare cu punct de salvare. Ce rămâne pe lista „după curs”, cu motiv, în README.
```

De ce funcționează promptul: Lansarea nu e un buton, e un moment în care proiectul iese din mâinile tale. Previzualizarea pe WhatsApp e primul ecran pe care îl vede toată lumea, înainte să apese: de asta se face cu grijă și se testează. Iar întrebarea de la 24 de ore e Mom Test până la capăt: „ce ai făcut cu el?” îți spune adevărul, „ți-a plăcut?” îți spune ce vrei să auzi. Primele reparații în aceeași zi sunt viteza care deosebește un produs viu de un proiect de școală.

Pune răspunsul la îndoială: Dintre cei 10, alege-l pe cel care n-a deschis deloc linkul. Întreabă-l de ce, fără supărare. Răspunsul („n-am avut timp”, „am crezut că e reclamă”, „nu știam ce e”) e o problemă de produs sau de mesaj, și e cea mai ieftină lecție de marketing pe care o vei primi vreodată.

### T46 · Jo · 1h · Skill · Primul tău skill: „scrie-o-recomandare”, pe care îl poate folosi și altcineva

Misiunea: Scrie un skill pentru Claude Code (un fișier de instrucțiuni refolosibile) care primește o temă (de exemplu micul dejun al cuiva care pleacă devreme) și un ghid numit, și întoarce o recomandare în exact formatul din recomandari.json, cu pagina din ghid la care trebuie verificată, și testează-l dându-l cuiva care îl folosește fără tine.

Promptul tău trebuie să acopere:
- explicația a ce e un skill față de un prompt (un prompt care a absolvit: fișier, testabil, de dat mai departe) și unde stă în proiect
- conținutul: formatul strict din recomandari.json, regulile tale din T18, „verificat: nu” pe tot ce produce, verificat/ipoteză la fiecare cifră sau fapt
- trei teste ale tale (o temă simplă, una la care ghidurile spun lucruri diferite și una medicală, la care trebuie să refuze), cu ce a ieșit prost și ce ai corectat în skill
- testul cu altcineva: un prieten îl folosește pentru o temă aleasă de el, apoi caută în ghid pagina dată, ca să vadă dacă există, fără tine, și îți spune ce a ieșit
- un rând în README despre skill și cum se folosește

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Vreau să fac din ce am învățat un skill: „scrie-o-recomandare”. Întâi explică-mi ce e un skill față de un prompt și unde stă în proiect.

Conținutul: skill-ul primește o temă (de exemplu micul dejun al cuiva care pleacă devreme) și un ghid numit, și întoarce o recomandare în exact formatul din recomandari.json, cu pagina din ghid la care trebuie verificată. Respectă regulile mele de conținut din T18; tot ce produce e marcat „verificat: nu”; la fiecare cifră sau fapt spune verificat sau ipoteză; și se termină cu lista a ce trebuie verificat de un om.

Îl testăm de trei ori (o temă simplă, una la care ghidurile spun lucruri diferite și una medicală, la care trebuie să refuze) și corectăm skill-ul după fiecare. Apoi îl dau cuiva: un prieten îl folosește pentru o temă aleasă de el, apoi caută în ghid pagina dată, ca să vadă dacă există, fără mine, și notez ce a ieșit. Un rând în README despre skill. Punct de salvare.
```

De ce funcționează promptul: Un skill e un prompt care a absolvit: nu mai e o conversație, e un fișier pe care îl poți testa, îmbunătăți și da altcuiva. Scriindu-l, pui în cuvinte tot ce ai învățat în patru săptămâni despre cum se cere un lucru bine făcut, și descoperi ce știai fără să știi că știi. Testul cu altcineva e singura dovadă că skill-ul e al tuturor, nu doar al tău.

Pune răspunsul la îndoială: Dă skill-ul unui prieten care n-a văzut planul ăsta și roagă-l să-l folosească. Dacă trebuie să-i explici ceva ca să meargă, explicația aia lipsește din skill. Pune-o și testează din nou, fără să spui nimic.

### T47 · Vi · 45 min · README · README-ul cinstit și pagina ta de învățare (rețeta ta de întrebări)

Misiunea: README-ul spune, cinstit, ce e proiectul, ce e gata, ce e pe jumătate, ce ai face diferit și cum se pornește; cifrele din el vin din comenzi (testele, conținutul verificat). Și pagina de învățare: cele patru jurnale, 20 de cuvinte explicate cu exemple din proiectul tău și rețeta ta de întrebări, publicată ca pagină a proiectului sau separat.

Promptul tău trebuie să acopere:
- structura README-ului: ce e, pentru cine, cum se pornește local, unde stau datele, ce e gata / pe jumătate / după curs, ce ai face diferit, procedura de export
- cifrele doar din ieșirea comenzilor (testele, scriptul de conținut verificat), copiate, cu comanda alături
- pagina de învățare: cele patru jurnale, 20 de cuvinte din vocabular explicate de tine cu exemple din proiect, și rețeta ta de întrebări (versiunea ta a tab-ului „Rețeta întrebărilor”, cu ce ai adăuga și ce ai scoate)
- decizia unde se publică pagina (în proiect, la o adresă proprie, sau separat) și de ce
- punct de salvare și adresa pusă în README

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Două documente de predare. Întâi README-ul, cinstit: ce e proiectul și pentru cine; cum se pornește local; unde stau datele (Supabase, Vercel) și ce e în browser; ce e gata, ce e pe jumătate, ce e „după curs” (cu motiv); ce aș face diferit; procedura de export. Cifrele (teste trecute, conținut verificat) doar din ieșirea comenzilor, copiate, cu comanda alături.

Apoi pagina mea de învățare: cele patru jurnale, 20 de cuvinte din vocabularul planului explicate de mine, fiecare cu un exemplu din proiectul meu, și rețeta mea de întrebări: versiunea mea a tab-ului „Rețeta întrebărilor”, cu ce aș adăuga după patru săptămâni și ce aș scoate, cu motiv. Propune-mi unde o publicăm (în proiect, la o adresă proprie, sau separat) și așteaptă decizia. Punct de salvare, adresa în README.
```

De ce funcționează promptul: README-ul e primul lucru pe care îl citește cineva care deschide proiectul peste un an, poate chiar tu. Cinstea lui („pe jumătate”, „după curs”) e mai valoroasă decât orice listă de funcții. Pagina de învățare e examenul de absolvire al planului: rețeta ta de întrebări, scrisă de tine, e dovada că n-ai copiat o metodă, ai făcut-o a ta.

Pune răspunsul la îndoială: Dă README-ul cuiva care n-a văzut proiectul și roagă-l să-l pornească local, singur, după instrucțiuni. Cronometrează. Unde s-a blocat, README-ul minte prin omisiune. Repară-l, nu explica.

### T48 · Vi · 30 min · Retrospectivă · Retrospectiva: cine îl cunoștea mai bine pe Claude în ziua 1

Misiunea: O oră de retrospectivă, cu Claude ca secretar: ce a mers, ce nu, ce ai schimba în plan, și comparația dintre lista ta de „la ce e slab Claude”, făcută din patru săptămâni, și răspunsul lui din T01. Scrisă în jurnalul de decizii, nu într-un chat pierdut.

Promptul tău trebuie să acopere:
- cele trei liste (a mers / n-a mers / aș schimba), cu exemple concrete, nu generalități
- comparația cu T01: răspunsul lui Claude din ziua 1 despre slăbiciunile lui față de ce ai văzut tu; cine a avut dreptate și unde
- cele trei momente în care l-ai prins pe Claude greșind, ca poveste de spus la demo
- ce ai învățat despre felul în care lucrezi tu, în două rânduri, cinstit
- un rând despre ce urmează: verdictul lui Louis pe cifrele celor patru săptămâni (merită, de rafinat, de schimbat sau de parcat), decizia scrisă lângă el, cifrele puse lângă ce scria în pagina de o foaie la „ce trebuie să văd în patru săptămâni”, și ce trebuie să existe înainte de primul client care plătește

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Retrospectiva celor patru săptămâni, cu tine ca secretar, nu ca autor: îmi pui întrebările, eu răspund, tu notezi în jurnalul de decizii.
1. Ce a mers, ce n-a mers, ce aș schimba în plan, cu exemple concrete.
2. Uite răspunsul tău din ziua 1 despre la ce ești slab (lipesc nota din T01) și uite lista mea de acum. Compară-le cinstit: unde ai avut dreptate, unde eu, ce n-a văzut niciunul.
3. Cele trei momente în care te-am prins greșind, ca povești de 3 rânduri, pentru demo.
4. Ce am învățat despre felul în care lucrez eu.
5. Ce urmează: verdictul lui Louis pe cifrele celor patru săptămâni (merită, de rafinat, de schimbat sau de parcat), decizia scrisă lângă el, cifrele puse lângă ce scria în pagina de o foaie la „ce trebuie să văd în patru săptămâni”, și ce trebuie să existe înainte de primul client care plătește.
Înainte de punctul 5 deschid o sesiune separată cu /louis și îi dau cifrele lansării, tabelul din T39 și fișa ideii v3: îi cer verdictul, cu nivelul de dovadă al fiecărui motiv. Verdictul e al lui; decizia o scriu eu, aici. La sfârșit, punct de salvare „Retrospectivă”.
```

De ce funcționează promptul: Retrospectiva e locul unde învățarea devine a ta, nu a planului. Comparația cu ziua 1 e cea mai cinstită măsură a drumului: în ziua 1 îl credeai pe Claude pe cuvânt despre el însuși; azi ai dovezi.

Pune răspunsul la îndoială: Întreabă-l pe Claude: „Ce ai fi făcut diferit dacă ai fi fost tu profesorul în planul ăsta?”. Compară cu lista ta de la punctul 1. Unde coincid, planul are o problemă reală; spune-i lui Bogdan, planul se îndoaie.

### T49 · Vi · 45 min · Demo final · Demo-ul final: o poveste de 10 minute, în fața unui om și filmată pentru Bogdan

Misiunea: Un demo de 10 minute, repetat o dată cu Claude ca public: o seară din viața unui om care vrea să mănânce mai bine: vede oferta, completează chestionarul, primește recomandările, întreabă AI-ul, își programează o discuție; apoi partea nutriționistului, care aprobă un meniu; și cifrele: câți au văzut oferta, câți s-au înscris, cât costă un client, apoi cele trei momente în care l-ai prins pe Claude, pagina de învățare și ce urmează. Nu un tur al butoanelor. Îl ții în fața unui om care n-a văzut proiectul și îl filmezi (ecranul telefonului și vocea ta), ca să i-l trimiți lui Bogdan.

Promptul tău trebuie să acopere:
- scenariul demo-ului, scris de tine, minut cu minut
- repetiția cu Claude ca public sceptic: te întrerupe cu întrebările grele
- cele trei povești cu Claude prins greșind, de 3 rânduri fiecare
- ce urmează: verdictul lui Louis pe cifrele celor patru săptămâni (merită, de rafinat, de schimbat sau de parcat), decizia scrisă lângă el, cifrele puse lângă ce scria în pagina de o foaie la „ce trebuie să văd în patru săptămâni”, și ce trebuie să existe înainte de primul client care plătește
- un mulțumesc scris pentru cei 10 oameni care au deschis linkul, trimis după demo

Promptul de referință (de comparat după ce l-ai scris pe al tău):

```
Pregătim demo-ul final, 10 minute. Scenariul îl scriu eu: o seară din viața unui om care vrea să mănânce mai bine: vede oferta, completează chestionarul, primește recomandările, întreabă AI-ul, își programează o discuție; apoi partea nutriționistului, care aprobă un meniu; și cifrele: câți au văzut oferta, câți s-au înscris, cât costă un client; apoi pagina de învățare și ce urmează. Minut cu minut.

Apoi tu ești publicul sceptic: mă întrerupi cu întrebările grele („de ce nu întreb direct ChatGPT?”, „cine răspunde dacă AI-ul dă un sfat greșit?”, „de ce ar plăti cineva pentru asta?”) și îmi spui unde răspunsul meu a fost slab. Repetăm o dată.

La final, un mesaj scurt de mulțumire pentru cei 10 oameni care au deschis linkul, în cuvintele mele, de trimis după demo.
```

De ce funcționează promptul: Un demo bun e o poveste: un om, o problemă, proiectul tău, totul merge. Repetiția cu Claude ca public sceptic e un truc de profesionist: întrebările grele le auzi întâi de la cineva care nu contează. Iar mulțumirea pentru cei 10 e ultima lecție de produs: oamenii care ți-au dat timpul lor sunt primii tăi utilizatori, și se țin minte.

Pune răspunsul la îndoială: După demo, pune o singură întrebare celui care l-a văzut (și lui Bogdan, când îi trimiți filmarea): „Ce ai fi vrut să vezi și n-ai văzut?”. Notează răspunsul în jurnalul de decizii, cu data. E prima sarcină a următorului tău proiect, oricare ar fi.

## Vocabular
- **prompt**: Mesajul pe care i-l dai lui Claude: context, scop, formă, constrângeri. Să scrii prompturi complete e meseria pe care o învață tot planul ăsta. Exemplu: „Construiește-mi un tracker… FUNCȚIONALITATE: … DESIGN: …” e un prompt cu secțiuni etichetate.
- **artifact**: În claude.ai, un artifact e o mini-pagină sau mini-aplicație pe care Claude o construiește lângă conversație: o vezi funcționând imediat, fără să instalezi nimic. Exemplu: Trackerul tău începe ca artifact; la fel cardul din prima zi.
- **Project**: Un spațiu în claude.ai cu memorie: urci documente și scrii instrucțiuni o singură dată, iar fiecare conversație de acolo pornește deja informată. Exemplu: Project-ul tău are planul ăsta și pagina de o foaie a proiectului; poți întreba „ce vrea de la mine sarcina T18?”.
- **instrucțiuni personalizate**: O notă permanentă către Claude, în interiorul unui Project: cine ești și cum vrei răspunsurile. Scrisă o dată, aplicată în fiecare conversație de acolo. Exemplu: Ale tale spun: „nu sunt programatoare și nu sunt nutriționistă, explică termenii la prima apariție, arată-mi planul înainte de ceva mare”.
- **PRD**: Product Requirements Document, documentul-sursă al unui produs: pentru cine e, ce face, ecran cu ecran. Al tău îl scrii împreună cu Bruce în prima săptămână și îl corectezi pe măsură ce construiești. Exemplu: PRD-ul spune ce face fiecare ecran și, la fel de important, ce NU face prima versiune.
- **prototip**: O machetă care arată cum va arăta și cum se va folosi produsul, înainte să existe cu adevărat. Se face repede, se strică fără regrete, și se discută pe ea, nu pe idei abstracte. Exemplu: Prototipul HTML făcut cu Bruce vineri devine site-ul adevărat în săptămâna 2.
- **Bruce**: Agentul lui Bogdan pentru definirea produsului: ascultă nevoia, caută cum rezolvă alții problema, propune cu motiv și termină cu PRD-ul și prototipul. Un agent e un Claude cu instrucțiuni și un proces anume, împachetat ca să-l poți chema cu o comandă. Exemplu: „/bruce facem research-ul pentru platforma mea de telenutriție” pornește partea lui de research; PRD-ul și prototipul vin a doua zi.
- **SuperNicu**: Agentul lui Bogdan pentru construcție: ia PRD-ul și prototipul, propune arhitectura, construiește, își verifică munca și cheamă auditul. Exemplu: În săptămâna 2 îl folosești ca să treci de la prototip la aplicația reală.
- **SuperBoris**: Agentul lui Bogdan pentru audit: nu scrie cod, verifică independent ce a construit altcineva (sau Claude) și dă verdict „aprobat” sau „de reparat”. Exemplu: În săptămâna 3, SuperBoris îți verifică regulile de securitate ale bazei de date.
- **agent**: Un Claude căruia i s-a dat un rol, un proces și unelte, ca să ducă singur o sarcină de la cap la coadă. Louis, Bruce, SuperNicu, SuperBoris: toți patru sunt agenți. Exemplu: Spui „/bruce” și Claude nu mai e un chat, e un product manager cu metodă.
- **plugin**: Pachetul în care se livrează agenții și skill-urile pentru Claude Code: îl instalezi o dată, se actualizează singur. Exemplu: Pachetul BGN pe care îl instalezi în ziua 2 e un plugin cu patru agenți.
- **skill**: Un fișier de instrucțiuni refolosibile pe care Claude îl aplică de fiecare dată când se potrivește: un prompt care a absolvit. Fiind fișier, poate fi testat, îmbunătățit și dat mai departe. Exemplu: Skill-ul tău „scrie-o-recomandare” e un fișier pe care îl poate folosi și altcineva.
- **HTML**: Limbajul care descrie conținutul și structura unei pagini web: titluri, paragrafe, butoane. Exemplu: Primul tău artifact din ziua 1 e HTML plus CSS.
- **CSS**: Limbajul care descrie cum arată o pagină web: culori, fonturi, spații, așezare. Exemplu: „Buton principal plin, Inter, colțuri rotunjite” devine câteva rânduri de CSS.
- **JavaScript**: Limbajul care face paginile web interactive: ce se întâmplă când apeși, scrii sau când sosesc date. Exemplu: Logica din spatele unui buton care ține minte ce ai apăsat e JavaScript.
- **JSON**: Un format simplu de text în care programele notează date structurate (nume, valori, liste), citibil și de om, și de calculator. Exemplu: Recomandările stau în recomandari.json: câte un bloc între acolade pentru fiecare, cu numele câmpului și valoarea lui.
- **localStorage**: O memorie mică din browser în care o pagină își poate nota lucruri pentru ea: per browser, per aparat. Închizi tab-ul, revii: tot acolo. Deschizi de pe alt aparat: nimic. Exemplu: Trackerul v1 ține bifele în localStorage, de asta nu le vezi pe telefon.
- **bază de date**: Un depozit organizat de date, ca un tabel Excel cu reguli stricte, din care aplicațiile citesc și în care scriu. Tabelele au rânduri; fiecare înregistrare e un rând. Exemplu: Fiecare răspuns la chestionar e un rând într-o tabelă: cine, când, la ce întrebare, ce a răspuns.
- **Supabase**: Un serviciu online care îți dă o bază de date adevărată în cloud, gratuit la început, plus login și un API gata făcute. Îți faci cont, el îți dă baza și o adresă prin care vorbești cu ea. Exemplu: Răspunsurile la chestionar, programările, meniurile și lista nutriționiștilor stau în Supabase.
- **backend**: Jumătatea nevăzută a unei aplicații: baza de date și logica de pe server. Cealaltă jumătate, ce vezi și apeși, e frontend-ul. Exemplu: Când platforma salvează ceva în Supabase, Supabase e backend-ul.
- **frontend**: Jumătatea pe care o vezi și o atingi: pagini, butoane, formulare, în browser. Jumătatea nevăzută e backend-ul. Exemplu: Tot ce construiești în primele două săptămâni e frontend.
- **API**: Application Programming Interface: felul în care un program cere altui program informații sau acțiuni, ca un chelner care duce comanda de la masă la bucătărie și aduce farfuria înapoi. Exemplu: „Întreabă AI-ul” îi trimite lui Claude, prin API-ul lui, întrebarea și conținutul tău, și primește răspunsul.
- **cheie API**: Parola cu care aplicația ta se prezintă la un serviciu (Claude, Supabase). Se ține doar pe server, în variabile de mediu; dacă ajunge în pagina din browser, oricine o poate folosi pe banii tăi. Exemplu: Cheia pentru Claude stă în setările proiectului de pe Vercel, nu în fișierele din GitHub.
- **variabilă de mediu**: O setare pe care o citește programul de la locul unde rulează, nu din cod: așa aceeași aplicație poate avea chei diferite pe calculatorul tău și pe server, iar cheile nu ajung în GitHub. Exemplu: ANTHROPIC_API_KEY e o variabilă de mediu setată în Vercel.
- **funcție serverless**: O bucată de cod care rulează pe serverul furnizorului doar când e chemată, fără să ții tu un server pornit. Pe Vercel, un fișier în folderul api/ devine automat o adresă. Exemplu: api/intreaba.js primește întrebarea utilizatorului, vorbește cu Claude și întoarce răspunsul.
- **server local**: Un program mic de pe calculatorul tău care îți servește aplicația cât o construiești: o vezi doar tu, se actualizează instant când se schimbă codul. Exemplu: „Pornește serverul local” și deschizi localhost:3000 ca să vezi proiectul cum crește.
- **localhost**: Adresa calculatorului tău, văzută de el însuși. O aplicație pe localhost rulează doar la tine: nimeni altcineva din lume nu o poate deschide. Exemplu: http://localhost:3000 merge pe calculatorul tău și nicăieri altundeva.
- **terminal**: Fereastra în care vorbești cu calculatorul prin comenzi scrise, nu prin click-uri. Claude Code trăiește acolo: tu scrii românește, el scrie comenzi. Exemplu: În ziua 2 îl vezi pe Claude creând fișiere din terminal.
- **Claude Code**: Claude care lucrează direct pe calculatorul tău, din terminal: creează fișiere, rulează comenzi, face commit-uri. Diferența dintre a discuta cu un AI și a conduce un constructor. Exemplu: Din ziua 2, aproape tot ce construiești se face în Claude Code.
- **CLAUDE.md**: Fișierul cu regulile unui proiect în Claude Code: Claude îl citește la începutul fiecărei sesiuni și îl respectă fără să i se reamintească. Exemplu: Al tău spune: explică-mi termenii, arată-mi planul înainte de schimbări mari, nu șterge nimic fără să întrebi, nicio recomandare fără sursă numită.
- **git**: Un sistem de puncte de salvare pentru proiect. Fiecare commit e o fotografie la care te poți întoarce oricând, deci poți experimenta fără frică. Exemplu: Ai stricat ceva marți? Te întorci la punctul de salvare de luni cu o comandă.
- **commit**: Un punct de salvare în git, cu un mesaj scurt care spune ce s-a schimbat. Exemplu: „Adaugă chestionarul” e mesajul unui commit; commit-ul ține proiectul exact cum era în acel moment.
- **repository**: Un folder de proiect urmărit de git: codul plus tot istoricul punctelor de salvare. Pe scurt, „repo”. Exemplu: Repo-ul tău ține minte fiecare versiune a proiectului de la ziua 2 încolo.
- **GitHub**: Site-ul unde îți ții repo-urile în cloud: copie de siguranță, istoric, și locul de unde Vercel îți ia codul ca să-l publice. Contul ți-l faci în ziua 1. Exemplu: Fiecare push trimite commit-urile tale pe GitHub, iar Vercel publică automat versiunea nouă.
- **push**: Comanda prin care trimiți commit-urile de pe calculatorul tău pe GitHub. Exemplu: Faci commit, faci push, iar peste un minut schimbarea e pe adresa publică.
- **deploy**: Să copiezi aplicația de pe calculatorul tău pe o mașină mereu pornită, ca oricine s-o poată deschide la o adresă web. „Publicat” = live pe internet. Exemplu: În ziua 7 publici proiectul pe Vercel și îl deschizi de pe telefon.
- **Vercel**: Un serviciu de găzduire care îți ia aplicația de pe GitHub și o pune pe internet, gratuit pentru proiecte mici. Publică singur la fiecare push pe ramura principală. Exemplu: Proiectul tău și acest plan stau pe Vercel.
- **găzduire**: Închirierea de spațiu pe calculatoarele mereu pornite ale cuiva, ca site-ul tău să fie accesibil zi și noapte. Exemplu: Vercel îți găzduiește aplicația; un registrar îți închiriază numele de domeniu.
- **domeniu**: Adresa ta pe internet, de felul numele-tau.ro. O închiriezi anual de la un registrar; așa te găsesc oamenii. Exemplu: În săptămâna 4 cumperi un domeniu și îl îndrepți către aplicația de pe Vercel.
- **subdomeniu**: O secțiune cu nume în fața domeniului, gratuită odată ce ai domeniul. Exemplu: stefania.bgn.ro e un subdomeniu al bgn.ro.
- **DNS**: Agenda de adrese a internetului: traduce un nume de domeniu în calculatorul la care trebuie să te conectezi. „Îndrepți domeniul către Vercel” înseamnă că editezi DNS-ul. Exemplu: Când DNS-ul domeniului tău arată spre Vercel, scrii adresa și se deschide aplicația.
- **URL**: O adresă web completă: domeniul plus calea către o pagină anume. Exemplu: https://proiectul-tau.ro/despre e un URL: domeniul proiectul-tau.ro, pagina /despre.
- **cheie anon**: Cheia publică a Supabase, ca adresa poștală a bazei de date: poate s-o știe toată lumea, pentru că reguli separate hotărăsc ce are voie să facă un vizitator. Sora ei, cheia de serviciu, e cheia universală și rămâne secretă. Exemplu: Pagina ta folosește cheia anon; cheia de serviciu nu iese niciodată din panoul Supabase.
- **RLS**: Row Level Security: regulile din Supabase care hotărăsc ce rânduri din tabel poate vedea sau schimba fiecare utilizator. RLS e ce face sigur ca cheia anon să fie publică. Exemplu: Cu RLS, fiecare om își vede doar răspunsurile lui, iar nutriționistul doar ce i-a arătat omul.
- **login cu Google**: Utilizatorul intră în aplicația ta cu contul lui de Google, fără să-și facă încă o parolă. Tehnic se numește OAuth: Google confirmă cine e omul și îi dă aplicației tale un bilet de intrare, fără să-i dea parola. Exemplu: Butonul „Continuă cu Google” din proiectul tău e login cu Google prin Supabase.
- **OAuth**: Protocolul din spatele butoanelor „Continuă cu Google”: un serviciu de încredere confirmă identitatea și dă aplicației un bilet de acces, fără să-i dezvăluie parola. Exemplu: Când login-ul dă eroare „redirect_uri_mismatch”, e OAuth care îți spune că adresa de întoarcere nu e în lista aprobată.
- **design system**: Setul de reguli și componente gata făcute (culori, fonturi, butoane, câmpuri, tabele) din care se construiesc toate ecranele unei aplicații, ca să arate ca făcute de aceeași mână. Exemplu: bgn-33 e design system-ul pe care îl folosești: nu inventezi butoane, iei butonul din el.
- **bgn-33**: Design system-ul lui Bogdan: o foaie de stil și un catalog de componente. Îl primești odată cu pachetul BGN; Claude îl aplică singur când ecranul e pentru un proiect BGN sau „altul” cu bgn-33. Exemplu: „Fă ecranul cu bgn-33” și Claude folosește cardurile, butoanele și pilulele din catalog. Din T25 ai stilul tău.
- **DevTools**: Panoul de inspecție din Chrome (click dreapta pe pagină, apoi „Inspect” sau „Inspectați”). Tab-ul Console arată ce face pagina și mesajele exacte de eroare când se strică ceva. Exemplu: În Ziua de Debug citești primul tău mesaj de eroare adevărat în Console.
- **mock**: O imitație realistă. Un login mock te lasă să intri fără Google; o bază de date mock întoarce date inventate. Profesioniștii construiesc întâi cu imitații și conectează serviciile reale după. Exemplu: Recomandările de probă din T17 sunt mock: inventate, ca să vezi forma paginii, și ascunse de vizitatori.
- **MVP**: Minimum Viable Product: cel mai mic produs care testează cea mai riscantă presupunere. Nu un produs mic, ci o întrebare mare la care răspunzi ieftin. Exemplu: MVP-ul tău: zece oameni primesc linkul și unul dintre ei revine a doua zi fără să-l rogi, sau nu.
- **Mom Test**: Regulile lui Rob Fitzpatrick pentru discuțiile cu utilizatorii: vorbești despre viața lor, nu despre ideea ta; întrebi ce au făcut concret în trecut, nu ce ar face; ignori complimentele, chiar și mama ta te-ar minți politicos. Exemplu: „Când ai încercat ultima oară să mănânci altfel și ce s-a întâmplat?” bate „ai folosi o platformă ca asta?”.
- **JTBD**: Jobs to Be Done: oamenii nu cumpără produse, le „angajează” ca să facă o treabă. Întrebi care e treaba și concurența adevărată apare singură. Exemplu: Oamenii „angajează” proiectul tău ca să scape de o grijă anume; concurența include și „mă descurc cum m-am descurcat până acum”.
- **PWA**: Progressive Web App: un site care se poate pune ca iconiță pe ecranul telefonului și merge ca o aplicație, fără App Store. Exemplu: Platforma ta nu e o PWA în prima versiune: e un site care se deschide bine pe telefon. Dacă oamenii o vor pe ecranul de start, hotărăști după cele patru săptămâni.
- **README**: Documentul de la intrarea unui proiect: ce e, cum se pornește, la ce să fii atent. Primul lucru pe care îl citește orice om care deschide repo-ul. Exemplu: README-ul tău din săptămâna 4 spune cinstit ce e gata, ce e imitație și ce ai face diferit.
- **GDPR**: Regulamentul european de protecție a datelor: dacă aplicația ta ține date despre oameni (un e-mail, un nume, un istoric de răspunsuri), le spui ce ții, de ce, și le dai voie să-și șteargă contul. Exemplu: Pagina ta de confidențialitate și butonul „șterge-mi contul” există din cauza GDPR.
- **token**: Bucățile mici de text (cam fragmente de cuvinte) pe care le citesc și le scriu modelele AI. Abonamentele Claude măsoară folosirea în tokeni, de asta săptămânile grele de construit pot atinge limita. Exemplu: O sesiune lungă de Claude Code folosește milioane de tokeni; dacă dai de limită, spune-i lui Bogdan.
- **cloud**: „Cloud” = calculatoarele mereu pornite ale altora, închiriate prin internet. Datele din cloud se văd de pe orice aparat, spre deosebire de cele ținute într-un singur browser. Exemplu: Când trackerul tău se mută în cloud, îl vezi și de pe telefon, și Bogdan îl vede din Cluj.
- **schelet**: Scheletul gol-dar-funcțional al unei aplicații noi: foldere, configurare, o pagină, generate întâi ca să poată începe construcția. Ca structura casei înainte de camere. Exemplu: În ziua 6 Claude face scheletul proiectului, apoi umpli ecranele săptămână de săptămână.
- **producție**: Versiunea live, reală, a unei aplicații, pe care o ating utilizatori adevărați, spre deosebire de copia de lucru de pe calculatorul tău. „Gata de producție” înseamnă destul de solid pentru străini. Exemplu: Din ziua în care primul om primește linkul, proiectul tău e în producție și regulile se înăspresc.
- **audit**: O verificare independentă, făcută de cineva care n-a construit lucrul verificat, cu o listă clară de ce înseamnă „bine”. Exemplu: SuperBoris face auditul proiectului tău în săptămânile 3 și 4.
- **consolă**: Tab-ul Console din DevTools: locul unde pagina își scrie mesajele și erorile. Prima oprire când ceva nu merge. Exemplu: „Uncaught TypeError: cannot read properties of undefined” e un mesaj din consolă, și Claude îl înțelege dacă i-l lipești întreg.
